Pe 20 iulie 1979, Carmen-Gabriela, o adolescentă din Iași în vârstă de 16 ani, se afla la mare, la Mamaia, împreună cu părinții, fratele și unchiul ei. Sensibila și înflăcarata tânără de atunci și-a promis că indiferent ce se va întâmpla în viață și unde o vor duce valurile ei, va păstra în permanență legătura cu fratele ei, Liviu, mai mic cu zece ani. Și pentru a da mai multă greutate legământului făcut, a scris o scrisoare în care a menționat împrejurările în care ea a fost redactată și l-a rugat pe cel care o va găsi, indiferent când va fi să se întâmple acest lucru, să ia legătura fie cu ea, fie cu fratele sau unchiul lor, specificând totodată adresele și numerele lor de telefon.

Scrisoarea a fost pusă într-o sticlă și îngropată în nisip, pe plajă, la un metru adâncime. Dar în sticlă nu a fost pusă doar scrisoarea! Cei doi copii au mai introdus în ea câteva bețe de chibrituri, o țigaretă, niște ambalaje de la bomboane, o etichetă și... un ambalaj de Vegeta. 

În afara mesajului scris, ce alt mesaj se află în spatele lui? De ce un ambalaj de Vegeta? Sociologul Loredana Ivan, conferențiar universitar la Facultatea de Comunicare și Relații Publice din cadrul SNSPA ne-a ajutat să deslușim acest „mister”.

În acei ani, baza pentru mâncăruri Vegeta era... marfă de contrabandă. Ca orice marfă de pe piața neagră era greu de procurat și probabil nu foarte accesibilă ca și preț. Pentru a avea privilegiul – până la urmă – de a avea în bucătărie Vegeta, un produs prețios, valorizat în acele vremuri, trebuia să fii o persoană descurcăreață și cu unele conexiuni. Folosirea ei la prepararea mancarurilor mai indica în mod clar și preocuparea de a găti la un alt nivel, diferit ce posibilitățile care existau atunci în România.

Prezența ambalajului de Vegeta în sticla îngropată acum 41 de ani în nisip poate astfel oferi unele indicii asupra statutului social al familiei adolescentei. Pe care probabil că a și vrut să îl sugereze în mod discret. Un alt mesaj, subliminal, ar putea fi acela că tânăra era pasionată de  arta culinară și aprecia preparatele savuroase, rafinate, care aveau un gust deosebit, ieșit din plictisitoarele tipare ale acelor vremuri.  

De curând, un constănțean aflat la plimbare pe malul mării, a găsit misterioasa sticlă peste care au trecut 41 de ani. Pentru că nu a putut scoate din ea scrisoarea, a  fost nevoit să o spargă. Iar după ce a citit-o a decis să faca tot ce îi stă în putință pentru a împlini dorința celei care a lăsat timpului  mesajul: să o caute pe ea, pe fratele sau unchiul ei și să i-o înapoieze.

Constănțeanul a postat pe Facebook fotografiile „comorii” găsite îngropate în nisip și scoase la lumină după mai mult de patru decenii, iar postarea lui a devenit virală în nici 24 de ore. Impresionați de emoționanta întâmplare, oamenii s-au mobilizat și au pus umărul la căutări. Deși numerele de telefon de pe mesajul din sticlă nu mai erau valabile, până la urmă s-a dat de urma fratelui fetei. Bărbat în toată firea acum, în vârstă de 51 de ani, acestea locuiește tot în Iași. Sora lui, Carmen – Gabriela, semnatara scrisorii, azi în vârstă de 57 de ani, locuiește în Vatra Dornei și este avocat.

În preajma Crăciunului – care este magic, știați, nu? - constănțeanul se va întâlni cu fratele Gabrielei în Piatra Neamț, pentru a returna întregul conținut al sticlei îngropate acum 41 de ani.

Vremurile au trecut. Oamenii s-au schimbat. Nimic nu mai este la fel. Nici ambalajul de Vegeta nu mai este azi același, dar nu asta contează în poveste. Important este că ce e făcut să rămână, rămâne și ajunge acolo unde trebuie să ajungă dacă oamenii fac posibil acest lucru.