Ideea unei copii a Columnei in Romania i-a entuziasmat pe carturarii, oamenii de litere si de arta din secolul al XIX-lea. Eforturile si tenacitatea lui Mihail Kogalniceanu, ale lui Alexandru Odobescu, Al. Tzigara-Samurcas sunt impresionante, cu atat mai mult cu cat s-au lovit de lipsa de interes a clasei politice, care a refuzat finantarea, se arata pe site-ul muzeului. Intr-una din lectiile de arheologie tinute de Alexandru Odobescu la Facultatea de Litere a Universitatii din Bucuresti, in perioada 22 octombrie 1874-14 martie 1875, el spunea ca 'de pe tiparele facute din ordinul imparatului (Napoleon al III-lea) am putea, cu neinsemnate sacrificii, sa capatam o reproducere in bronz a intregii Columne traiane, care s-ar inalta cu fala chiar in fata acestui edificiu (Universitatea), unde ne place si se cuvine sa amintim pururea despre maretele fapte ale lui Traian".

In anii 1934-1939 un merit de necontestat in realizarea copiei Columnei, care se afla astazi in Muzeul National de Istorie, il are arheologul Emil Panaitescu, pe atunci directorul Scolii Romane din Roma. Acesta, in urma unor memorii adresate Academiei, Ministerului Instructiunii Publice, Ministerului de Finante si Parlamentului, a obtinut in cele din urma finantarea. Lucrarile de reproducere a coloanei s-au facut in timp de razboi de mesteri de la Vatican, sub supravegherea lui Francesco Mercatalli. Inceput in anul 1939, fusul a fost terminat in 1940, iar soclul in 1943. Executarea mulajelor a fost urmarita personal de Emil Panaitescu, iar calitatea lucrarii a fost verificata de o comisie formata din Guido Galli, directorul tehnic al muzeelor pontificale, Italo Gismondi, arhitect, Giuseppe Lugli, arheolog, si Virgil Vatasianu, istoric de arta.

Razboiul si Cortina de Fier au facut ca mulajele dupa reliefurile Columnei sa nu ajunga in tara decat cu mare intarziere. Ele au fost adapostite in subsolurile Muzeului Lateran, ale Forului lui Traian si in depozitele Palatului Expozitiilor.

Din raportul lui Emil Panaitescu, directorul Scolii Romane din Roma intre anii 1929-1940, mentionat ca ministru al Romaniei la Roma, rezulta ca statul roman a platit pentru copia Columnei 769.000 lire. Dupa multe demersuri si tratative diplomatice, Columna a venit in tara in iunie 1967, intrand in patrimoniul Muzeului Satului, intrucat vechiul Palat al Postei din Bucuresti, construit la 1900 de arhitectul Alexandru Savulescu, la acea data nu era inca transformat in muzeu de istorie. Copia Columnei a fost expusa la Muzeul de Istorie a Partidului Comunist si a avut un numar impresionant de vizitatori.

Prin H.C.M. nr. 1448 din 3 iulie 1968 a luat fiinta Muzeul Natio­nal de Istorie, inaugurat la 8 mai 1972. In curtea interioara a vechiului palat s-a construit un corp de cladire modern, Lapidarium, destinat copiei Columnei lui Traian. Printre scenele cele mai importante de pe Columna sunt Lupta de la Tapae din 101 si portretul regelui Decebal, scena pacii de la sfarsitul primului razboi (anul 102), relieful cu podul construit peste Dunare in anii 103-104 de Apollodor din Damasc, relieful cu scena tragica a impartirii ultimelor rezerve de apa in munti si a apararii disperate a vetrei stramosesti de catre daci, scena ce reprezinta capturarea tezaurelor dacice de catre romani, scenele ce au ca subiect sinuciderea lui Decebal si cea in care capul regelui dac ii este prezentat lui Traian, act confirmat de inscriptia ofiterului Tiberius Claudius Maximus, descoperita la Philippi, al carei mulaj se gaseste si el in Lapidarium.