Cum e să fii la butoanele unui eveniment-mamut.
scris de Gabriela Lupu 26 septembrie 2011
Cortina a cazut peste cea de-a XX-a editie a Festivalului 'George Enescu". Melomanii care nu au ajuns in salile de concerte au avut totusi sansa sa simta spiritul marelui eveniment vizionand o serie de manifestari la televiziunea publica.
Cortina a cazut peste cea de-a XX-a editie a Festivalului 'George Enescu". Melomanii care nu au ajuns in salile de concerte au avut totusi sansa sa simta spiritul marelui eveniment vizionand o serie de manifestari la televiziunea publica.
Peste o suta de ore de transmisii live pe TV sau pe internet au fost destinate acestui eveniment muzical mamut si tot acest tur de forta a avut un coordonator unic - Silvia Ghiata, cu care am discutat si noi despre aceasta editie aniversara a celei mai importante manifestari artistice din Romania.
R.L.: Ce reprezinta Festivalul Enescu in economia transmisiilor TVR?
Silvia Ghiata: In primul rand, cred ca Festivalul 'George Enescu" este un festival urias, de mare intindere, cu multa muzica romantica, clasica si contemporana, are toate stilurile, are mari orchestre, are mari dirijori si are mari interpreti. Cred ca Festivalul Enescu este o mare bucurie spirituala. Bucuria aceasta o impartim cu totii prin mijloacele cele mai diverse ale mass-media, televiziunea publica fiind un vector principal de transmisie.
R.L.: Fiind vorba despre un autentic tur de forta, va rugam sa ne traduceti in cifre implicarea televiziunii publice. Cati oameni au fost angrenati in transmisii, cate ore de emisie, cate zile si care sunt costurile la care se ridica toate acestea?
S.G.: Este adevarat, este un tur de forta pentru intreaga institutie, pentru ca ne-am propus sa oferim publicului o imagine coerenta despre Festivalul Enescu si despre potentialul de notorietate al acestui eveniment.
Daca ne gandim ca festivalul are 25 de zile, ca au fost peste 160 de evenimente artistice, printre care peste 90 de concerte si spectacole desfasurate in sase locatii, la care au participat peste 100 de solisti si 65 de ansambluri, putem avea o imagine a ceea ce inseamna implicarea echipelor de televiziune, cu atat mai mult cu cat suntem cu drepturi depline de transmisie a evenimentelor. Alaturi de noi, dintotdeauna, colegii nostri de la Radio asigura cu maiestrie si cu mare profesionalism sunetul carelor de transmisie din festival.
Nu-mi plac cifrele, pentru ca eu nu 'vad" prin ele ceea ce inseamna, de fapt, aceasta magie a festivalului, dar nu pot sa nu amintesc de munca zilnica a peste 150 de persoane acreditate de TVR si de cele peste 180 de ore de inregistrari si de transmisiuni live.
Si sa nu uitam ca festivalul nu reprezinta doar cele 25 de zile de concerte. Pregatirea lor a insemnat alte ore de montaj, alte multe ore pentru realizarea site-ului nostru dedicat festivalului, acolo unde transmitem online. Sunt colegi care au stat toata luna august in grupurile de montaj, in carele de reportaj, au realizat pachetul grafic, si-au organizat echipe, au facut cercetare pentru zilele in care agenda festivalului transmite 'la cald", si-au pregatit interviurile...
R.L.: Daca ar fi sa faceti un top al celor mai dificile si mai complexe transmisii din istoria TVR, editia din acest an a Festivalului Enescu pe ce loc s-ar situa si in 'compania" caror alte transmisii s-ar afla?
S.G.: Fiecare concert implica un efort personalizat, pentru ca fiecare orchestra si fiecare invitat special iti cer altceva. Fiecare transmisiune este o experienta unica.
R.L.: Comparativ cu revelioanele lui Vornicu&Bocanet de pe vremuri, este Festivalul Enescu un soi de revelion al melomanilor si al oamenilor de televiziune?
S.G.: Una e una si alta-i alta. Timpurile sunt diferite, generatiile sunt diferite, nu mai vorbesc despre tehnica de televiziune, care este cu totul alta. Toate aceste detalii fac diferenta. Numitorul comun, cu siguranta, este profesionalismul oamenilor.
R.L.: Care dintre transmisiile de la festival au avut cel mai mare rating?
S.G.: Pentru un eveniment care are amploarea Festivalului Enescu nu este corect sa limitezi impactul numai la cifrele de rating, pentru ca posibilitatile de a intra in contact cu acest festival sunt multiple. Si aici nu ma refer la piata festivalului si la salile pline, la spatiul de emisie alocat pe TV, ci la platforma online pe care Televiziunea Romana a dedicat-o in premiera festivalului. Site-ul www.tvr.ro/festivalenescu a fost partenerul aproape de zi cu zi al melomanului de toate varstele. Este pentru prima oara cand transmitem online acest festival, oferind publicului din orice punct al planetei posibilitatea de a se conecta la acest eveniment si pe internet, nu doar pe TVR International.
R.L.: Marile televiziuni de profil - ca Mezzo, de pilda - au avut propriile care sau au transmis prin intermediul TVR?
S.G.: Colaborarea cu Mezzo a inceput de acum doi ani, cand Televiziunea Romana a transmis live un concert pe canalul Mezzo, intreaga productie fiind a noastra. Stiam de acum doi ani ca trebuie sa tinem pasul cu noile tehnologii aparute pe piata de televiziune daca vrem sa fim competitivi cu marile televiziuni europene. Efortul s-a concretizat anul acesta prin retehnologizarea unui car digital in car HD, standardele calitatii ridicandu-se la nivelul competitiei de piata. Anul acesta canalul Mezzo a preluat de la Televiziunea Romana doua concerte inregistrate cu Orchestra Filarmonica din Liverpool si cu dirijorul Vasily Petrenko. As vrea sa mai adaug si faptul ca la editia cu numarul XX a Festivalului Enescu, venind foarte multi jurnalisti din toata lumea, Televiziunea Romana a fost permanent un adevarat coproducator alaturi de Artexim. Astfel, datorita echipei TVR, Euronews a transmis in toata lumea imagini si materiale de la Festivalul 'George Enescu", in 12 limbi. In urma colaborarii cu TVR, pe Euronews au aparut trei materiale filmate, difuzate in trei zile diferite.
R.L.: Editia din acest an, din punctul de vedere al TVR, a fost mai complexa decat editiile anterioare?
S.G.: Dupa cum vedeti, da. Am reusit sa oferim publicului nu numai transmisiuni pe TV, ci si live online, pe site-ul TVR dedicat festivalului.
R.L.: In toata 'nebunia" aceasta, care era, de fapt, jobul dvs.? Ce trebuia sa faceti si cum decurgea o zi de munca?
S.G.: In luna ianuarie am fost numita coordonator principal de eveniment. Ma ocup insa de acest eveniment incepand cu editia din 1998, intai alaturi de colegul meu Gabriel Giurgiu si apoi singura, din 2001. 'Singura", insa, nu e termenul potrivit, pentru ca in televiziune nu poti face nici o profesie singur. Noi, toti, suntem legati prin niste fire invizibile. Aceasta coordonare o fac cu foarte mare bucurie, pentru ca imi place sa comunic cu oamenii. Ma intrebati ce trebuie sa fac? Sa am o viziune de ansamblu a tot ce inseamna acest eveniment grandios. Nimic nu este ca ieri si maine s-ar putea sa nu fie ca azi. Asta e frumusetea implicarii mele.
R.L.: Ati avut vreme sa va si bucurati de muzica?
S.G.: Doar pe transmisiunile online si live. Gestionand intregul eveniment, trebuie sa vad si sa aud permanent si ca un telespectator.
R.L.: Care au fost in opinia dvs., intr-un clasament per-
sonal, cele mai importante evenimente ale editiei cu numarul 20 a Festivalului Enescu?
S.G.: Nu-mi plac clasamentele. Nu judec pe nimeni. Privesc si imi incant sufletul. Aceasta este magia festivalului.
R.L.: Aveti si nemultumiri legate de modul in care au decurs unele lucruri? Ce greseli nu ati mai repeta?
S.G.: Festivalul de-abia s-a terminat. In curand ne vom aduna si vom pune in balanta bunele si mai putin bunele pentru a remedia eventualele erori. Intotdeauna este loc de mai bine. E un cliseu, stiu, dar e un cliseu adevarat.
R.L.: Daca Enescu insusi ar fi putut fi telespectatorul dvs., ce nota credeti ca ar fi dat Televiziunii Romane?
S.G.: Artistii nu dau note. S-ar fi bucurat doar pentru simplul fapt ca magia poate exista in orice casa din Romania. Trebuie doar sa vrei sa intri in aceasta magie.










