Evenimentul va fi deschis de Andrei Dimitriu, directorul general al Filarmonicii 'George Enescu“, urmat de un interludiu muzical sustinut de violonista Cristina Anghelescu si pianistul Viniciu Moroianu.

Cei doi intelectuali de marca, Lucian Boia si Gabriel Liiceanu, vor face o radiografie a istoriei mai vechi si mai noi a tarii noastre, 'atacand“ la baioneta societatea romaneasca de astazi, fiind insa destul de rezervati in privinta pronosticurilor referitoare la vii-torul nostru.

Criticile acerbe au fost dublate de laude la fel de vii in presa, asa ca volumul 'De ce este Romania altfel?“ a devenit un fenomen si, cum era si firesc, un adevarat bestseller, vanzandu-se in peste 40.000 de exemplare. Criticii au fost prin urmare cu mult lasati in urma de 'fani“, editura Humanitas ajungand pentru a satisface cererea pietei sa editeze o a doua editie. Alaturi de Neagu Djuvara, Lucian Boia este cel mai 'bine vandut“ istoric contemporan.

Iata insa cum incepe aceasta lucrare care a starnit atatea valuri si de simpatie si de antipatie:

'Romania de astazi. O tara care se incapataneaza sa fie altfel.

Tarile si natiunile sunt diferite. Asemanatoare si diferite. Romania intra si ea, fireste, in acest joc al asemanarilor si deosebirilor. Nu cumva este totusi si mai diferita? Cu alte cuvinte, nu se situeaza oare mai «excentric», sub tot felul de aspecte, in raport cu ceea ce ar fi o medie sau o relativa normalitate europeana?

Modul extravagant in care s-a derulat psihodrama politica din vara anului 2012 a lasat impresia ca tara e defecta. Desigur, cei care privesc din afara sunt mai impresionati decat romanii, obisnuiti cat de cat cu ei insisi, dar pana si printre romani exasperarea creste. Ceva nu merge in Romania, si nu doar sus, in clasa politica, si nu doar de ieri, de alaltaieri. Sa fie un blestem?

Nu, e doar o istorie. Dar poate ca inseamna acelasi lucru.“

O natiune 'intarziata“ si 'marginala“

Dupa acest cuvant inainte, autorul intra in miezul lucrurilor dand Romaniei si un diagnostic: e o tara 'intarziata“.

'Totul incepe cu o intarziere impresionanta. Statele romanesti – Tara Romaneasca si Moldova – se incheaga abia spre mijlocul secolului al XIV-lea, ultimele, si de departe, de pe cuprinsul Europei. Intarziere politica si institutionala impletita cu o intarziere culturala de aceeasi amploare. Pana tarziu, in secolul al XIV-lea, teritoriul viitoarelor tari romane nu produce nici un fel de text, nici un document, toate informatiile care il privesc – putine –provenind strict din afara: uluitoare absenta, exploatata la un moment dat ca argument in favoarea teoriei imigrationiste, potrivit careia romanii ar fi venit candva de altundeva, exact cand si exact de unde aproape ca nici nu mai conteaza. Chiar daca lucrurile nu stau asa, ramane intrebarea ce au facut totusi pana spre anul 1300. Evul Mediu incepe in spatiul romanesc atunci cand in Occident se apropie de sfarsit. A fost, din pornire, un handicap (...). Venite tarziu, principatele romane sunt si raman tari mici, inevitabil dependente de puterile mai mari (domnitorii romani puteau sa-i bata din cand in cand pe regii Ungariei sau ai Poloniei, ramaneau insa vasalii acestora, nedepasind conditia de «principi», si n-ar fi visat nici un moment sa-si spuna regi). Populatie rara, structura socio-economica putin evoluata, cu o pondere a populatiei rurale printre cele mai ridicate din Europa (si asa a ramas pana astazi). Intarzierile se depasesc uneori. Dar, in genere, ierarhiile nu se rastoarna atat de usor. Cand esti la urma, ai «sanse» mari sa ramai tot acolo“.