In genurile ei grave, muzica flamenco vorbeste despre insasi viata omului simplu, cu bucuriile si necazurile lui, cu visurile lui la care nimeni nu-l poate oblige sa renunte. Filosofia conditiei umane reflectata in muzica flamenco a fost si este in continuare teoretizata de mari spirite ale lumii, nu exclusiv de originea spaniola, desi Federico Garcia Lorca, prin volumul sau de poeme „Poema del cantejondo” („Poema cantului andaluz”) (1931), se identifica cu acest gen de a-ti exprima sentimentele. O poezie despre moarte, asemenea muzicii flamenco,  dar care celebraza viata. La fel, celebrul compozitor Manuel de Falla si filosoful Miguel de Unamuno, care recunosc in muzica flamenco motivatia insesi a dainuirii vietii si a dorintei de a lupta si a invinge.

Tiberiu Gogoanta a ales sa transmita,  de mai mult timp, in Romania, multitudinea si profunzimea acestor trairi pe strunele ghitarei, iar Pilar Diaz Romero, prin cantec si dans.  Acesti doi artisti valorosi si-au propus sa popularizeze acest spectaculos gen musical in Romania, pentru ca nimeni nu a facut-o pana acum, deoarece nimeni nu a studiat (pana in present)  originile si radacinile lui direct la sursa, adica in Spania.  Pentru ca muzica flamenco este din ce in ce mai indragita in toata lumea, pe toate continentele, patrunzand chiar in filarmonici si sali de opera, am considerat ca avem toate sansele de a o face cat mai cunoscuta si la noi, mai ales ca ea are acest mesaj general, uman: pentru visul tau, indiferent ce s-ar intampla, trebuie sa lupti pana la capat, pentru a-l implini!  Toata aceasta poveste o puteti trai La Historia de Sudamerica, in Centrul Vechi al Bucurestilor, in fiecare vineri seara.