La Palatul Sutu, cei tari de inima pot vizita o inedita expozitie dedicata instrumentelor de tortura din perioada medievala.

Uneltele diabolice sunt originale, dateaza din neagra perioada a Inchizitiei si apartin unui colectionar polonez numit Piotr Bucwkowski. Imaginatia bolnava a oamenilor legii din acele vremuri crude a reusit sa creeze tot soiul de modalitati pentru a-si face aproapele sa sufere. Cum pe viata omului nu se punea in acea vreme prea mare pret, de cele mai multe ori un om arestat era si gata condamnat si nu oricum, ci de-a dreptul la moarte. Dar, pentru ca show-ul sa fie complet, omul nu era ucis fara a fi inainte de asta supus la cele mai cumplite cazne.

Printre instrumentele de tortura expuse la Palatul Sutu veti putea vedea Scaunul inchizitorial folosit pana tarziu, spre mijlocul secolului XIX, in timpul desfasurarii interogatoriilor judecatoresti 'regulamentare". Acuzatul era asezat gol, pe un scaun cu tepuse din fier in asa fel incat la cea mai mica miscare sa i se infiga tepii in corp. Mai era desigur si varianta in care scaunul se incingea devenind incandescent provocand arsuri cumplite. Torturile se desfasurau ore si chiar zile in sir, iar calaul adeseori suplimenta chinurile prin biciuire, smulgerea cu clestele a unor bucati din corp, strivirea degetelor si asa mai departe. Clestii si fierul inrosit faceau parte in mod obligatoriu din 'trusa" oricarui calau, asa cum nu poate lipsi stetoscopul din arsenalul unui medic. Ele erau menite sa insoteasca orice alt gen de tortura.

Printre instrumentele mai elaborate se numara si banca pentru alungire, un soi de pat al lui Procust folosit pe scara larga in toata Europa medievala. Este vorba de pat pe care era culcat prizonierul cu mainile si picioarele imobilizate. Apoi persoanei respective i se intindeau membrele pana ce i se rupeau oasele si muschii.

De la 'leaganul lui Iuda" la centura de castitate

Capra vrajitoarelor era destinata femeilor suspectate de practicarea magiei. Prima versiune era un butuc din lemn, in forma de piramida, a doua - mai putin ucigatoare - avea forma unui trepied cu varful ascutit care taia. In ambele cazuri persoana suspecta era asezata calare pe acel aparat, astfel incat de la inceput, varful, iar apoi si taisul sa intre in corp, sfasiind de cele mai multe ori organele genitale ale victimei. Aproape de fiecare data, de glezne sau talpi, erau agatate greutati si chiar mai mult, sub ele erau amplasate mici cuptoare cu carbuni sau torte.

Unele dintre aceste instrumente au nume chiar poetice, cum sunt de pilda 'Stalpul infamiei", 'Leaganul lui Iuda", 'Barza", 'Fecioara" sau 'Fluierul". 'Fecioara" era o cutie mare de lemn sau din metal, in forma de femeie, prevazuta cu tepi in interior. Suspectii erau inchisi in cutie pentru ca tepusele sa le patrunda in corp. Interesant este ca la 'rubrica" instrumente de torura este trecuta si faimoasa centura de castitate cu care femeilor ai caror barbati plecau la razboi li se apara virtutea. Se pare ca in ciuda legendelor, un astfel de dispozitiv nu putea fi pastrat mai mult de cateva zile pentru ca virtuoasele doamne se infectau din pricina faptului ca nu puteau sa se spele.