De curand s-a deschis la Arhivele Nationale ale Romaniei o expozitie excelenta dedicata vietii urbane din Moldova si Muntenia in perioada 1830-1916.

Expozitia, coordonata de istoricul Dorin Dobrincu si deschisa pana in luna iunie, cuprinde o serie de documente privind planurile de urbanism ale oraselor din Principatele Romane si din Regat, harti, dar si litografii, fotografii si carti postale din epoca. Personajele surprinse in imagini emana tot farmecul si parfumul epocii: de la bragagiii care comercializau celebra bautura racoritoare facuta din cereale, sacagiii care vindeau apa, oltenii si floraresele din piata la cucoanele iesite la promenada prin gradini si parcuri, de la saretele cu cai la tramvaiele electrice si tot asa.

Prezentarea facuta de Dorin Dobrincu expozitiei abordeaza toate aspectele legate de urbanizarea Moldovei si Tarii Romanesti. Istoricul a explicat ca orasele s-au constituit tarziu si au evoluat lent si ca erau foarte putine la numar pana la inceputul secolului XIX. 'Strainii care trec prin Principate atunci remarca existenta aici a Orientului, vizibil in imbracaminte, obiceiuri, maniere, moravuri, muzica. Cele doua capitale, Iasiul si Bucurestiul, au fost considerate de-a lungul secolelor XVI-XVIII de calatorii care le-au strabatut drept niste sate mai mari, avand in vedere lipsa sistematizarii, constructiile mici, haotice, ulitele desfundate, strabatute de-a valma de grupuri de oameni, carduri de pasari si turme de animale, lipsa canalizarii, raurile care se revarsau la orice ploaie mai serioasa si asa mai departe".

De la caftan la tilindru

Primele legi care au pus cat de cat ordine in modul in care trebuie sa se dezvolte viata din Principate, inclusiv in targuri, au fost 'Regulamentele organice", practic primele Constitutii care au intrat in vigoare in 1831 in Muntenia si in 1832 in Moldova.

Din dorinta de a se rupe de Orient si a se apropia de Europa, 'inca de la inceputul anilor 1830, in imbracamintea elitelor boieresti si urbane, caftanele, anteriele, salvarii, mesii, islicele si alte piese de provenienta orientala sunt abandonate in favoarea redingotelor, pantalonilor, pantofilor, palariilor tip 'tilindru" si altor haine 'evropenesti" sau 'nemtesti". In pofida progreselor vizibile, Romania ramane o tara a contrastelor in secolul XIX. Cum remarcau strainii care strabateau regiunea, indeosebi orasele capitala, Bucuresti si Iasi, palatele erau langa cocioabe, Dambovita si Bahluiul erau niste santuri cu apa urat mirositoare, in pofida eforturilor de regularizare, doamnele si domnii bine imbracati se intersectau cu mahalagiii cu haine ponosite si cu taranii in itari si opinci veniti sa vanda si sa cumpere din oras, trasurile elegante trase de cai scumpi treceau pe langa carele cu boi costelivi, in timp ce porci liberi scurmau prin gramezi de gunoaie", a mai explicat istoricul.

Desi orasele se dezvoltau vizibil, in 1899 in Regat 81,4% din populatie locuia in sate, iar 18,6% in cele 68 de orase. Dupa model european, incep sa se traseze strazi largi, cele centrale fiind chiar pietruite. In Bucuresti, dupa Razboiul de Independenta, unele strazi sunt rebotezate. Astfel, Podul Mogosoaiei devine Calea Victoriei, Podul de Pamant - Calea Plevnei, Podul Calicilor - Calea Rahovei, Podul de Afara - Calea Mosilor, Podul Beilicului - Calea Serban Voda.

Decadenta 'burghezo-mosiereasca"

Treptat, incep sa se construiasca case mari si chiar ansambluri arhitecturale la care contribuie din plin arhitectii romani. 'La Bucuresti s-au construit mai ales de la sfarsitul secolului XIX multe case impozante. Casa Monteoru a fost ridicata pe Calea Victoriei la 1887-1889 de Grigore C. Monteoru, industrias si filantrop bucurestean, dupa planurile lui Ion Mincu si Nicolae Cutarida. Casa Vernescu a fost construita de juristul si politicianul liberal G. Vernescu tot pe Calea Victoriei, la 1889, dupa planurile aceluiasi Ion Mincu. Acesta din urma avea sa faca in 1886 si casa Lahovary. Palatul Cantacuzino a fost ridicat la 1900 dupa planurile arhitectului Ion D. Berindei. Tot el avea sa faca planurile si pentru extinderea casei Romanescu din Craiova, la 1903. Printul Grigore Sturdza a construit un palat masiv in actuala Piata a Victoriei; finalizat in 1901, el avea sa devina sediul Ministerului de Externe. Nu doar arhitectii gasesc de lucru in orasele care incep sa stranga din ce in ce mai multe bogatii. Pictorii fac decoratii: Gheorghe M. Tattarascu in casa lui Scarlat Cretulescu; Stefan Luchian in vila Mathilda."

Cu toate acestea, populatia se confrunta cu lipsa apei potabile si cu incendiile frecvente. In schimb noile inventii au prins foarte repede. Iluminatul public in Capitala a trecut de la torte la gazul lampant in 1856, petru ca sa ajunga in 1882 la curentul electric. 'RATB"-ul din epoca beneficia de tramvaie cu cai, dar si, din 1894, de cele electrice. Prima linie de telegraf s-a construit in 1854, iar telefonul a intrat in primele case din Bucuresti in 1884. Primul automobil a circulat in Romania in 1889 si, dupa cum spune Dorin Dobrincu, deja in 1904 masinile erau suficient de numeroase - la Bucuresti erau 64 - pentru a-i determina pe proprietarii acestora sa constituie in acelasi an 'Automobil Clubul Regal" care a organizat prima cursa care a avut loc in acelasi an pe ruta Bucuresti-Giurgiu si retur.