Venetia – fara doar si poate unul dintre cele mai spectaculoase orase ale lumii, care, desi nu are decat 60.000 de locuitori, adaposteste anual 20 de milioane de turisti – a intrat de cateva zile in febra celei mai importante sarbatori ale artei mondiale. Bienala de la Venetia, care si-a deschis portile marelui public pe 1 iunie si va dura pana pe 24 noiembrie, gazduieste anul acesta zeci de mii de lucrari si mii de artisti veniti din cele patru zari ale planetei.

In ciuda faptului ca televiziunile anuntasera ploi sacaitoare si vreme rece, Doamne-Doamne, fiind un creator El insusi, s-a dovedit un sustinator al artei; asa se face ca umbrelele si mantalele de ploaie nu prea si-au avut rostul la taierea panglicii. Nu mai putin de 5.600 de jurnalisti acreditati si cam tot atatia curatori si colectionari de arta au avut acces inaintea publicului in pavilioanele expozitiei. Buluceala si nebunie peste tot, dar nimeni nu parea deranjat de asta. Schimbau cu totii zambete amabile si mici comentarii pe teme de arta.

In gradinile care gazduiesc pavilioanele nationale, numite, prin urmare, 'Giardini', oriunde prindeau un petec liber de iarba si de soare, stateau asezati gramada oameni veseli, imbracati care de care mai colorat si mai 'uschit', citeau programul, studiau oferta Bienalei si-si pregateau traseul, lucru dificil de realizat dat fiind faptul ca nici o luna nu i-ar fi de-ajuns unui vizitator pentru a parcurge pe indelete toate spatiile in care se desfasoara evenimentele Bienalei. Se formasera deja cozi serioase la pavilionul Rusiei (multi milionari iubitori de arta vorbitori de limba rusa s-au perindat de-a lungul timpului pe la Bienala; la editia precedenta iahtul lui Abramovici a blocat pana si circulatia pe Canal Grande) si la cele ale Frantei, Germaniei, Marii Britanii si Statelor Unite.

Nebunii frumosi ai lui Massimiliano Gioni

Demiurgul de anul acesta al Venetiei, cel desemnat sa aleaga operele si artistii care pot fi vazuti in pavilionul central, crema cremelor, este italo-americanul Massimiliano Gioni, critic de arta care la varsta de aproape 40 de ani a atins culmea gloriei, aceea de a fi curatorul celei de-a 55-a editii a Bienalei. Multa cerneala a curs in paginile marilor publicatii pe tema varstei sale, el fiind cel mai tanar curator al evenimentului, cel putin din ultima suta de ani. Dar discutiile nu s-au oprit doar la acest 'accident' biografic.

Massimiliano Gioni a creat una dintre cele mai disputate si discutate expozitii, el adunand laolalta, dupa propria marturie, 'nebuni, profeti, puscariasi, genii, vraci, vizionari, mistici sau blasfemiatori', artisti care au vrut intr-un fel sau altul sa schimbe lumea, sa o 'mantuiasca', sa o vindece, iar, la nevoie, sa o demoleze si sa o creeze din nou. Nereusind, unii dintre ei au ales solitudinea atelierelor lor, in care au continuat insa sa viseze si sa creeze.

Chiar tema editiei din acest an a Bienalei, 'Il Palazzo Enciclopedico' (Palatul enciclopedic), se leaga de un astfel de artist. Numele sau este Marino Auriti. Nascut la inceputul secolului XX intr-un orasel de langa Abruzzo, Auriti a emigrat in America pe vremea regimului Mussolini. S-a asezat impreuna cu familia sa intr-o localitate din Pennsylvania, unde si-a deschis un garaj, lucrand toata viata ca mecanic. Numai ca adevarata sa viata incepea dupa orele de serviciu, cand lucra la cea mai ambitioasa opera de arta pe care si-o putuse imagina cineva. El dorea sa creeze un imens edificiu in care sa fie depozitata toata cunoasterea lumii, toate realizarile tehnologice ale omenirii, de la roata la satelit, si toata arta umanitatii, de la picturile rupestre la creatiile avangardiste. In mintea lui Auriti, acest edificiu avea sa fie, evident, cel mai mare din istoria omenirii, mai mare decat piramidele egiptene, si urma sa fie amplasat la Washingon, pe celebra artera 'National Mall', ce se intinde pe un platou imens intre Memorialul lui Abraham Lincoln si Capitoliu. Auriti credea atat de mult in ideea sa incat a incercat chiar si o strangere de fonduri pentru punerea ei in practica. El a realizat un model al acestui palat, o structura piramidala creata din lemn, sticla si plastic, care, la scara mica, demonstra eventualilor sponsori cum ar arata in realitate aceasta casa a cunoasterii. 'Palatul enciclopedic' a fost expus de doua ori in timpul vietii lui Auriti, dupa care a ramas ascuns in garajul sau. Acum a fost scos la lumina de Massimiliano Gioni si poate fi admirat chiar in prima sala din spatiul expozitional 'Arsenale'.

Intr-un fel sau altul, toti artistii expusi de Gioni au incercat sa dea un sens si o forma universului. Pentru a vedea lumea in esenta ei, unii au inchis ochii si s-au privit pe sine (de multe ori apar in salile expozitiei oameni cu ochi inchisi spre lume, dar 'deschisi' in interior), altii au incercat experimente extreme, precum creatia sub hipnoza sau in conformitate cu 'vocile' auzite de undeva de dincolo, ori s-au detasat pur si simplu de societate, preferand recluziunea. Unii dintre ei au creat in puscarie, altii in ospicii, unii au fost orfani, iar creatiile lor le-au tinut loc de familie, altora le-au murit oameni dragi si si-au gasit refugiul in arta, unii au fost tinta opresiunii politice, altii au fost victimele unor abuzuri fizice si psihice, putini dintre ei au urmat cursurile sofisticate ale academiilor de arta, cei mai multi si-au fost lor insile profesori, unii au avut la dispozitie materiale impresionante, altora le-au fost de-ajuns o coala de hartie si un creion. Toti au ales calea cea dura, nici unul nu a ajuns la creatie usor, dar nici nu s-au lasat invinsi. De aceea, pana la urma, in ciuda faptului ca pareau a fi doar profeti care striga in pustie, acesti artisti sunt niste invingatori. Iar vizitarea acestei expozitii este, cum spunea Gioni, 'pedagogica, dar nici o clipa plictisitoare'. Vizitatorul va simti ca trece printr-un soi de labirint care te poarta de la iad in purgatoriu si de acolo te duce apoi direct in Rai, la lumina.

Intrebat pe ce criterii si-a ales artistii, Massimiliano Gioni a raspuns amuzat ca nu ii place un artist sau altul in functie de reguli, asa cum nu se indragosteste in functie de anumite criterii. 'Consider ca cei care ajung sa iubeasca dupa un set de reguli sunt niste oameni foarte nefericiti.' Iar referitor la faptul ca a decis sa expuna operele unor artisti neprofesionisti, el a explicat ca un artist nu este 'facut' de academii si ca in realitate arta o deprinde fiecare printr-un travaliu personal. Asa ca, din punctul sau de vedere, nu exista artisti profesionisti si artisti neprofesionisti, ci doar artisti buni sau slabi.

Participarea romaneasca la Bienala

Anul acesta, printre artistii alesi de Massimiliano Gioni sa expuna in cadrul 'Palatului enciclopedic' se numara si trei romani: Geta Bratescu, Stefan Bertalan si Andra Ursuta. Geta Bratescu a participat anul acesta la Bienala si cu ajutorul Enel, care prin proiectul Enel Contemporanea sustine de ani buni arta plastica mondiala. Alaturi de Geta Bratescu, Enel a mai sustinut alti cinci artisti ce expun la Bienala: Victor Alimpiev din Rusia, Jose Antonio Suarez Londono din Columbia, Paulo Nazareth din Brazilia, Damian Ortega din Mexic si Paloma Polo din Spania.

In paralel cu proiectul curatoriat de Massimiliano Gioni se desfasoara evenimente culturale la pavilioanele nationale, fiecare tara desemnandu-si inca de acasa, in urma unor concursuri, reprezentantii. La pavilionul Romaniei, coregrafii Manuel Pelmus si Alexandra Pirici au creat inca din primele zile senzatie cu ambitiosul lor proiect, 'O retrospectiva imateriala a Bienalei de la Venetia', curatoriat de Raluca Voinea. Performance-ul artistilor romani traverseaza intreaga istorie, de peste 100 de ani, a Bienalei, istorie 'desenata' de trupuri umane. Artistii 'rememoreaza' astfel momente, opere de arta, evenimente care au marcat de-a lungul timpului Bienala. Ceea ce se petrece la pavilionul Romaniei a atras atentia multor vizitatori, printre acestia numarandu-se, dupa cum ne-a declarat Manuel Pelmus, reprezentanti ai celebrului muzeu new-yorkez MoMA sau jurnalisti si critici de arta de la The Guardian si New York Times. Totodata, la ICR Venetia a putut fi vazut proiectul “Centru de reflectie pentru istorii suspendate. O incercare', care reprezinta o explorare spatiala si vizuala a istoriei Romaniei vazute in contextul mai larg al 'marii' istorii.

Dupa ce portile de la Arsenale si Giardini s-au inchis, seara, canalele si canaletele s-au umplut de 'taxiuri“, adica de barci cu motor rapide, care ii duceau pe cei grabiti la cate o petrecere dedicata Bienalei. La caderea noptii incep sa se incinga party-urile, viata mondena punand stapanire pe Venetia mai ceva ca in timpul Carnavalului. Si cum starurile trag ca musculitele de otet la paharul cu vin, si-au facut aparitia prin 'urbe' si ceva vip-uri hollywoodiene, precum Salma Hayek, Milla Jovovich si Leo Di Caprio. 'Marele Gatsby' isi pusese, in timp ce a vizitat pavilioanele Bienalei, preventiv, ochelari de soare si o basca sa-i acopere celebra fata. Nu i s-a dat insa nici o atentie, semn ca cei veniti acolo o facusera exclusiv pentru arta plastica. Hollywoodul sa mai astepte.