Obiectul liturgic de exceptie, 'Steagul lui Stefan cel Mare", restaurat timp de sapte ani, va fi prezentat publicului astazi, ora 11.00, la Muzeul National de Istorie a Romaniei.

Expunerea este considerata un moment deosebit, dupa ce timp de sapte ani restauratorul Sidonia Macri a muncit la un complex proces de refacere a unuia dintre cele mai frumoase steaguri, comandat special de Stefan cel Mare, la anul 1500. La vernisajul 'Exponatului lunii" participa Excelentele Lor Henry Paul, ambasadorul Frantei al Bucuresti, si Iurie Renita, ambasadorul Moldovei.
Obiectul textil exceptional, o broderie bizantina de secol XV, infatiseaza imaginea iconografica a Sfantului Mare Mucenic Gheorghe, socotit un simbol al biruintei militare. Initial s-a crezut ca este vorba despre un steag de lupta al voievodului Stefan cel Mare, datorita iconografiei si a incadrarii cronologice a piesei. Insa lipsa stemei Moldovei caracteristica stindardelor militare, nu sustine ipoteza amintita.

Rugaciunea domnitorului catre Sf. Gheorghe

Broderia il reprezinta pe Sf. Gheorghe asezat pe un tron cu perna rosie, avand genunchii usor departati si talpile sprijinite pe un balaur inaripat cu trei capete. In mana dreapta sfantul tine manerul unei spade si in cea stanga varful acesteia. Figura ovala a sfantului este incadrata de parul sau buclat, iar pe cap poarta o coroana cu noua fleuroni, decorata cu pietre pretioase si perle, sustinuta de doi ingeri. Ingerul din partea stanga tine in mana dreapta o spada, iar ingerul din partea dreapta tine in mana stanga un scut. Sfantul Gheorghe poarta o tunica militara de culoare gri peste o camasa lunga de culoare verde, iar in picioare are sandale cu curele incrucisate pe gambe.

Potrivit specialistilor Muzeului de Istorie, in colturile din stanga si dreapta sus este brodata o inscriptie in limba greaca: 'Sfantul Gheorghe din Ca[p]padocia". Insa inscriptia nu pomeneste faptul ca steagul ar fi fost daruit de voievodul Stefan cel Mare Manastirii Zographou de la Athos, asa cum se obisnuia in epoca. Broderia este realizata din matase rosie, decolorata de trecerea anilor si deteriorata in vechime, atunci cand, din nestiinta, calugarii de la Manastirea Zographou de la Muntele Athos au remontat-o pe o bucata de catifea de calitate inferioara.

De jur imprejur broderia are o inscriptie slavona cu rugaciunea domnitorului (Stefan cel Mare) catre sfant: 'O, rabdatorule de patimi si purtatorule de biruinta, mare mucenice Gheorghe, care in nevoi si nenorociri esti grabnic aparator si cald ajutor si, celor necajiti, bucurie nespusa, primeste de la noi si aceasta rugaciune, a smeritului robului tau, domnul Io, Stefan Voievod din mila lui Dumnezeu, domn al Moldovei, pazeste-l neatins in acest veac si in cel viitor cu rugaciunile celor ce te cinstesc, ca sa proslavim in veci, Amin. S-a facut in anul 7008 (1500) iar al domniei sale, 43".

'Acest steag a avut o istorie zbuciumata. Cu certitudine a fost donat Manastirii Zographou, iar prin secolul al XIX-lea se afirma ca a fost donat pe la 1494", a declarat pentru Romania libera muzeograful Cornel Ilie, sectia Patrimoniu a MNIR. 'In epoca medievala se obisnuia ca mai multe odoare sa fie donate de domnitori manastirilor de pe Muntele Athos", mai povesteste muzeograful. Cand autoritatile romane au cerut steagul, staretul manastirii in cauza 'a pus conditii exacerbate: cereau proprietati, manastiri ridicate si inchinate manastirilor de pe Muntele Athos", ni se explica. Totul a fost tergiversat pana a inceput primul razboi mondial.

Aventura recuperarii steagului

In primavara anului 1917, pe cand Romania se afla in razboi, prin efortul consulului general al Romaniei la Salonic, G.C. Ionescu si cu ajutorul generalului francez Maurice Sarrail, Regatul Roman a recuperat de la Manastirea Zographou acest pretios obiect.

Initiativa recuperarii pretiosului obiect a apartinut marelui om politic Ion I.C. Bratianu (1864-1927), care, la 15 februarie 1917, in calitatea sa de presedinte al Consiliului de Ministri si ministru al Afacerilor Straine, a trimis o telegrama cifrata Legatiei Romaniei de la Atena, cerand pe un ton imperativ: 'Faceti tot ceea ce este posibil pentru a obtine drapelul lui Stefan cel Mare“.

Peste aproape doua saptamani, la 26 februarie 1917, un gest similar vine si din partea secretarului general al Ministerului de Razboi, generalul Constantin N. Burghele, care s-a adresat Ministerului Afacerilor Straine pentru a intreprinde demersurile necesare in vederea aducerii steagului in tara. Intervine pe langa generalul francez Maurice Sarrail, comandantul armatelor aliate din Salonic,care la randul sau ordona detasamentului franco-rus de la Sfantul Munte sa recupereze steagul si sa-l expedieze la Statul Major Francez.

La 25 martie, in acelasi an, consulul G.G. Ionescu comunica Ministerului Afacerilor Externe ca generalul francez i-a predat drapelul, pe care il pazeste si asteapta ordine de la autoritatile romane competente. Ministerul ii cere consulului sa trimita steagul cu un vas de razboi francez, la Legatia Romaniei de la Paris, unde ajunge in 29 aprilie. Aici este inmanat lui Alexandru Em. Lahovary (ministrul Romaniei la Paris) in cadrul unei ceremonii oficiale, la care a luat parte si presedintele Frantei, Raymond Poincaré, in data de 29 iulie 1917. Obiectul liturgic este depus la o banca, din motive de securitate, considerandu-se riscant transportul acestui 'pretios trofeu de aici la Iasi", existand la acel moment amenintarea ca intreg teritoriul Romaniei sa fie ocupat de Puterile Centrale.

Abia in 22 februarie 1920, Steagul lui Stefan cel Mare este predat Marelui Stat Major, pentru a fi depus la Muzeul Militar. Iar in 1970, drapelul intra in patrimoniul MNIR.

Restaurarea: Calugarii au folosit o tehnica gresita

Procesul de restaurare a fost extrem de complex. Initial, broderia Steagului lui Stefan cel Mare a fost lucrata pe suport de matase, dublata cu o tesatura din in, pentru a putea sustine lucratura cu fir metalic si straturile succesive ce conturau intreaga compozitie. De-a lungul timpului suportul din matase s-a degradat si a fost inlocuit de catre calugari cu catifea, prin decuparea si lipirea cu clei organic a piesei pe noul suport, interventie total necorespunzatoare care a afectat starea originara a piesei. Procesul de restaurare de la MNIR a constat in desprinderea piesei de pe suportul de catifea, curatarea cleiului organic si curatarea totala a piesei, consolidarea cu un nou suport de matase naturala, coaserea cu fire de matase si refacerea broderiei in zona inferioara (capetele dragonului) si suprapunerea unui tul pregatit in prealabil pentru protectie si finisarea. Restaurarea a fost realizata de expertul Sidonia Macri.