Legendara stradă Lipscani.
scris de cultura@romanialibera.ro 13 februarie 2013
Duminica, 24 februarie, la ora 11.00, la Sala Mica a Teatrului National, jurnalistul Eugen Istodor va vorbi despre una dintre cele mai populare si mai populate strazi ale Bucurestiului din toate timpurile, faimoasa strada Lipscani.
Duminica, 24 februarie, la ora 11.00, la Sala Mica a Teatrului National, jurnalistul Eugen Istodor va vorbi despre una dintre cele mai populare si mai populate strazi ale Bucurestiului din toate timpurile, faimoasa strada Lipscani.
Lumea cuceririlor, a legendelor si cea horror a dezastrelor. Trei lumi intr-una singura: Lipscani, centrul istoric, centrul vechi al Bucurestiului.
'Veniti cu mine in Lipscaniul meu!“, va invita ziaristul. 'Am sa vi-l povestesc cum il stiu eu mai bine. Doar am scris singura carte despre Lipscaniul omenesc. Astazi, nici dezastrele de altadata ce-au ingrozit Lipscaniul nu mai au mare importanta, pot fi doar blajine mustrari si palide rascoliri de constiinta. Dar ele vorbesc despre neasezarea si inconstienta celor ce-au cucerit cu crasme si muzica Lipscaniul de astazi.
Veniti sa auziti ce aduce noroc in Lipscani. Ascensiuni si decaderi, fala si faliment au stat zid in zid, ca doar asa au crescut impreuna: Curtea Domneasca si Lipscania. Urmele acelei lumi inca mai exista. Forfota aceasta pentru desertaciunile vietii o putem reinvia impreuna ascultand istoria de lipscanie si domnie.
Si cum Lipscaniul naste atatea pasiuni, ii vom reinvia legendele. Din cafenelele interzise pe vremea fanariotilor ca focare de clevetiri si barfe, a mai ramas una pe strada Covaci. Din prostitutie si boemie, de pe Selari, a ramas vie povestea Zarazei si a lui Cristian Vasile. Usuratatea fiintei era un deliciu in timpul interbelic: fleica pe gratar, vinul tulburator si femeia usoara le gaseai la fiece colt de strada si cheful acesta iata-l prelungit si astazi. Astazi si mereu Lipscaniul are legea lui: legenda. Impreuna vom vedea cine si cum a tesut legendarul Lipscani“.
Cam asa suna propunerea de nerefuzat a lui Eugen Istodor.










