La Muzeul Taranului Roman s-a deschis o expozitie dedicata copilariei asa cum era ea traita pe vremuri in universul rural.

In lumea veche a satului, se credea ca, odata botezat, pruncul intra simbolic sub protectia Domnului, ceea ce nu inseamna ca duhurile rele inceteaza sa-i mai bantuie spatiul, timpul sau chiar dezvoltarea si cresterea normale. De aceea, familia, neamul si adeseori intreaga comunitate a satului continua sa controleze respectarea datinilor si a normei mostenite, pentru a elimina riscul unor accidente legate de sanatatea si viitorul copilului.

Din punct de vedere magico-ritual, varsta copilariei era alcatuita din perioade succesive de crestere, bine marcate de praguri de trecere, fiecare cu regulile si cu inventarul lui de recuzita simbolica. Fiecare prag insemna evolutia celui mic intr-un spatiu nou, marcarea unor etape noi de varsta si a unei autonomii fizice crescute.

Copilul, in lumea satului

Ce se intampla insa astazi la sat sau in lumea orasului cu aceste trepte simbolice pe care le urca pruncul cu ajutorul grupului social? S-a gandit cineva, de exemplu, ca acea camasuta unisex care constituia imbracamintea exclusiva a pruncului la tara pana la varsta de 1-2 ani (si a carei explicatie simbolica statea in incercarea de a nu scoate pruncul in evidenta prin nici o particularizare evidenta - marca de statut social, de gen etc. - pentru a-l putea feri mai bine de fortele nevazute ale raului) nu era foarte diferita de salopeta unisex a bebelusului din orasul contemporan, deosebita doar de codul cromatic roz/bleu, de multe ori cu intentie nerespectat?

Asa ca Muzeul Taranului Roman va propune redescoperirea 'Lumii mici a celui mic", cu cele 6 praguri pe care le presupunea, dar pe care mentalul colectiv le respecta fragmentar pana astazi chiar si in mediul urban. Expozitia va putea fi vizitata pana pe 3 iunie, de marti pana duminica, intre orele 10.00-18.00.Intrarea este libera.

Traditii populare legate de nou-nascut

Nasterea fiind primul si cel mai important moment din viata unui om, a capatat o semnificatie speciala, constituind premisa unor obiceiuri speciale la care, alaturi de familie, participa intreaga colectivitate. Exista multe traditii populare care si-au pierdut semnificatia si valoarea spirituala in timp, dar ele inca se mai practica in anumite zone.

De pilda, rolul moasei la botezul copilului mai este inca respectat in lumea satului. In Transilvania, Banat si Oltenia, moasa este cea care duce copilul la biserica si spune 'duc un pagan si voi aduce un crestin", iar la intoarcere spune 'am dus un pagan si am adus un crestin". Nasii iau copilul de la moasa punand un ban de argint jos pentru a o plati.

Apoi, credinta in ursitoare, in puterea lor de a croi soarta fiecarui om, este inca bine inradacinata la romani. Ursitoarele sunt trei zane care vin in noptile fara sot din prima saptamana de viata a copilului. Se zice ca in timpurile stravechi ele erau vazute si auzite cum ursesc de catre moasele pruncilor care le vegheau somnul. Dar, pentru ca moasele nu au tinut secretul ursitoarelor, li s-a luat acest dar. Si totusi, cele mai vrednice dintre ele inca mai pot auzi si vedea ursitoarele chiar si in ziua de azi.