Sala Mare a TNB a devenit mult prea mica pentru puzderia de fani ai dansului care au dat navala sa vada spectacolul 'Noche Bach" al Baletului National din Chile, prezentat la Bucuresti, la 'Intalnirile JTI" din cadrul Festivalului 'Enescu".

Spectatorii au fost atrasi ca albinele de miere de numele coregrafului care reprezinta, fara indoiala, cea mai mare contributie romaneasca la istoria dansului din toate timpurile: the one and only Gigi Caciuleanu. Dansator, poet, coregraf, un autentic filosof al miscarii, care a inventat o noua limba in dans, Gigi Caciuleanu este o personalitate seducatoare si fascinanta ce te vrajeste dintr-un poem si trei miscari. 'Nascut" de Miriam Raducanu si desavarsit de Pina

Bausch, el a 'fugit" de acasa ca orice rebel si si-a creat propriul stil, intitulat teatru coregrafic. Inainte de spectacol, Gigi Caciuleanu a avut si o intalnire cu jurnalistii, care nu se mai dadeau dusi de la conferinta. Asezat pe scena, inconjurat de balerinii sai, Gigi a facut si el cateva miscari de incalzire, reusind fara nici un efort si un impresionant spagat. La 64 de ani, el inca danseaza si are o mobilitate pe care i-ar invidia-o si un licean.

'De ce Bach? - probabil ca ma veti intreba", a spus el. 'In primul rand, pentru ca prietenul asta al nostru, Johann Sebastian, este universal, asa cum lacrima este universala sau dragostea. Iar in al doilea rand, am vrut sa-l scoatem putin din biserica si sa-l aducem intre oameni. L-am scos deci din biserica de caramida spre a-l aduce in biserica vie, a sufletelor. Fac ceea ce s-ar putea numi un dans cult, dar popular, pentru ca eu cred ca totusi cultura nu trebuie sa apartina doar elitelor. Demo-cra-tia incepe atunci cand barierele se ridica", a spus coregraful, care a precizat ca balerinii sai nu danseaza doar pe muzica de Bach, ci chiar cu Bach.

Vorbind despre Chile, noua sa tara, Caciuleanu a spus ca s-a indragostit de acel loc pentru ca inca de la prima sa vizita a descoperit un fenomen interesant. 'Am vazut intr-o piata mare mii de oameni care stateau in picioare tacuti. M-am dus, curios, sa vad ce fac acolo si am fost socat sa descopar ca ascultau un poet care citea cu vocea lui nelucrata versuri in ruseste. Era Evtusenko, nici nu stiam ca mai traieste. Toti chilienii aia erau patrunsi si-l ascultau, desi nu intelegeau o boaba ruseste, dar ii stiau versurile. M-am gandit atunci ca asta trebuie sa fie o tara minunata daca poezia aduce pe strazi mii de oameni. Inseamna ca si dansul, care este si el tot un soi de poezie, ii va aduna impreuna." Si, intr-adevar, la scurta vreme dupa venirea sa la conducerea companiei, Caciuleanu a scos din cand in cand balerinii de pe scena, punandu-i sa danseze prin piete si muzee, spre incantarea chilienilor.

Dansul ca algebra

Prima parte, intitulata 'Conciertos", a avut ca background sonor concertele brandenburgice nr. 3 si 5. In acest fragment, Gigi Caciuleanu a transpus in miscari o complicata, dar fascinanta algebra, adunand si scazand trupurile ca intr-o ecuatie. 'In ceea ce ma priveste, resimt muzica lui Bach ca pe o matematica senzuala", declarase coregraful, care a marturisit ca in aceasta prima parte a spectacolului sau a fost inspirat de faimosul sir al lui Fibonacci in care fiecare numar reprezinta suma a doua numere anterioare. Cele doua parti ale spectacolului 'Noapte de Bach" au fost unite (sau despartite) de un poem scris si recitat de Gigi, poem in care misterul lumii era incriptat in cifra 8. 'Iar Optul, cu ale sale doua zerouri suprapuse, atat de mult echilibratul Opt, daca in loc sa-l fi inmultit cu el insusi l-am fi culcat de la inceput pe orizontala, am fi putut oare intelege mai lesne infinitul?"

Partea a doua, 'Cantico", a facut trecerea de la matematica la mistica, trupurile dansatorilor fiind parca imbracate in cantul 'Jesu, Meine Freude", in ceea ce Gigi Caciuleanu numea 'dansul vocilor si cantecul trupurilor, dans vocal sau cantec dansat inspirat de Fiinta Suprema omniprezenta". Sublima aceasta marturie de credinta prin care artistul le-a daruit spectatorilor sai un scurt, dar ravasitor 'preview" al Paradisului, stiut fiind faptul ca, daca ingerii se mai dedulcesc din cand in cand cu muzica de Mozart, Dumnezeu sigur asculta doar Bach.