Suntem cu totii originari din provincie, locuim in provincie si nici nu avem de gand sa ne mutam in Capitala. Asta ne face sa ramanem 'provinciali“ potrivit dictionarului, nu-i asa? In ceea ce priveste muzica pe care noi o facem, lucrurile sunt diferite. Este o mare provocare sa reinvii traditiile fara sa le tradezi si sa eviti capcana unei simple reprodu­ceri. In plus, ne dorim ca muzica noastra sa hraneasca imaginarul publicului nostru. Si, de ce nu, sa porneasca in cautarea propriului Graal, mai ales ca fiecaruia i se poate arata altfel.

De ce 'Provincialii“ vin din cand in cand la Bucuresti?

Pentru ca, daca vrei ca ceea ce faci sa daruiesti intregii lumi, trebuie sa te arati intregii lumi. Este adevarat ca dintr-un colt vezi mai bine, dar ca sa fii vazut trebuie sa te afli in centru. In acest caz, spatiul central de vizibilitate este, incontestabil, Bucurestiul.

Din moment ce discul poarta numele 'Aniversaria“, inseamna ca el celebreaza ceva, nu?

Eugen Radu: Da, celebreaza un deceniu de existenta pentru trupa 'Provincialii“. Au fost zece ani de cantec, de pasiune si de prietenie, iar daca fanii se regasesc in muzica noastra si vibreaza la mesajul nostru, inseamna ca au fost zece ani cu folos. Prin 'Aniversaria“ le multumim fanilor, care ne sunt alaturi si care ne-au sustinut in toti acesti ani. Sarbatorim publicul, pentru ca el este masura unui artist.

Ionut Ungureanu: 'Aniversaria' celebreaza totodata dragostea si bucuria de a trai. Am inclus pe acest disc piese de pe cel mai recent album 'Provincialii“, 'Ochi de catifea“ si hituri de pe albumul 'Chitara Maita“. Este o paleta rara de trairi si sentimente, sufletul nostru transpus in muzica.

'Provincialii“ urca pe scena cu 12 muzicieni. Este o formula care va avantajeaza?

Eugen Radu: Ne-am dublat componenta in 2008, cand am cunoscut valorosii muzicieni de la Chisinau care au devenit membri ai trupei noastre. Ei sunt Mihai Amihalachioaie - dirijor al Teatrului National de Opera si Balet Chisinau, Sandu Rotaru - violonist de exceptie si prim-solist al Orchestrei Na­tionale de Camera din Chisi­nau, Marin Gheras - naist, artist emerit; Grigore Severin - tambal, artist emerit. Tot de la Chisinau este si solista noastra, Aliona Triboi. De Monica Mandrescu, Moni-k, ne leaga o prietenie veche. In 2004 am participat impreuna la selectia finala a Eurovision cu melodia 'Promise me“. Colaborarea a devenit permanenta, iar Monica este solista a trupei, dar si textiera mai multor piese de pe albumul 'Ochi de catifea“. Credem ca este nu neaparat o formula de succes, ci mai curand viziunea noastra despre muzica. Si este o formula restransa, daca ne gandim ca albumul 'Ochi de catifea“ a fost inregistrat cu aportul a 200 de muzicieni.

Ionut Ungureanu: S-a intamplat sa fie numarul doisprezece. Nu suntem mistici, nu l-am cautat, dar se pare ca semnifica ceea ce este complet, ce formeaza un intreg, o unitate perfecta. Toti suntem unul sau, mai bine zis, una – muzica.

Sunteti pregatiti si pentru insucces?

Totul se invata, chiar si sa cazi. Si sa te ridici de fiecare data – in asta consta curajul omului mereu vulnerabil in fata incercarilor vietii, dar cu inima voioasa si ochii stralucitori. Oricum, succesul este direct proportional cu efortul depus pentru a-l dobandi, iar talentul nu poate fi valorificat decat prin multa munca. In plus, in domeniul muzical succesul are si o unitate mai speciala de masura – publicul.

Ce reprezinta cel mai nou album pentru voi?

Cred ca sufletele noastre s-au materializat intr-o forma concreta in acest album. Il daruim pu­blicului cu pasiunea unui indragostit. Poate fi chiar declaratia noastra de dragoste pentru fani, pentru muzica, pentru viata. Iar daca cei care ne asculta albumul ne vor impartasi dragostea, putem spune ca am reusit.

Care va e scena cea mai draga dintre toate cele pe care ati concertat?

Ionut Ungureanu: Fiecare concert este unic si asta e minunat. Am cantat si in fata unui public care nu ne cunostea si efectul a fost formidabil, daca ma gandesc la concertul din toamna anului trecut de la Moscova. Am fost onorati sa cantam in Sala Kremlinului, pentru cele mai inalte oficialitati ale Rusiei, dar cel mai mult ne-a bucurat ca am reusit sa aducem voie buna, iar intregul auditoriu a dansat si a cantat impreuna cu noi. Am fost singurii dintre cei 120 de artisti invitati care au cantat live si, desi fiecare artist se prezenta cu o singura piesa, noi am cantat patru, la cererea celor prezenti.

Eugen Radu: Scena ne este draga pentru ca este locul manifestarii noastre artistice. Este asemenea spatiului magic din basme unde se petrece miracolul comuniunii dintre artist si public. Indiferent unde este amplasata si din ce este facuta, este pana la urma un obiect insufletit de artist si sfintit de public. Si tocmai pentru a fi aproape de fanii nostri, incepem acum, la sfarsitul lunii martie, un turneu. Pornim cu patru orase din Moldova si ne dorim sa ajungem in cat mai multe locuri din tara. 'Poveste de iubire“, asa se va numi turneul, si vom canta in Botosani, pe 28 martie, la Teatrul 'Mihai Eminescu“, in Suceava, pe 29 martie, la Casa de Cultura a Sindicatelor, in Piatra Neamt, pe 30 martie, la Casa de Cultura a Sindicatelor, si in Bacau, pe 31 martie, la Filarmonica 'Mihail Jora“.

De ce 'Poveste de iubire“? Este iubirea cea mai accesibila tema muzicala?

Eugen Radu: Iubirea, atat de diversa si imprevizibila, atat de pura sau pasionala, este cheia uni­versului si esenta uma­nitatii. Nu o spunem noi, ci altii mai intelepti. Iubirea este atat de mare, multa si variata, incat poate fi o sursa permanenta de inspiratie si neobosita generatoare de frumos.

Ionut Ungureanu: De altfel, iubirea este indisolubil legata de muzica, poezie si artisti. Si, cum spunea Shakespeare, 'daca muzica este hrana dragostei, atunci… cantati!“.

'PROVINCIALII“

Ionut Ungureanu, Monica Man­drescu, Aliona Triboi – solisti

Eugen Radu – clape

Alexandru Rotaru – vioara

Mihai Amihalachioaie – acordeon

Marin Gheras – nai

Costel Constantinescu – chitara

Emil Marcu – bas

Adrian Ghiaur – tobe

Grigore Severin – tambal

Ion Surguci – clape