Expozitia deschisa la Muzeul Taranului Roman releva sensul adanc si atroce al experimentului social comunist, caracterul sau nihilist, forta sa tectonica, pentru intreaga categorie a taranilor.

Totodata, reprezentam in cadrul expunerii rezistenta si supravietuirea taranimii in aceste conditii istorice extreme, pentru a putea avea tabloul general al unei societati aflate intr-un proces de transformare fara precedent.

Colectivizarea este un proces extrem de complex, care vizeaza simultan campuri diverse: politicul, socialul, economicul etc. In mod concret, colectivizarea este o operatiune care tine de represiune si de furtul proprietatii particulare pentru formarea proprietatii de stat si cooperatiste.

Telul final este formarea unei clase de muncitori agricoli 'eliberati' de orice constiinta istorica, capabili sa produca hrana pentru intreaga societate comunista. Taranimea este, pentru comunism, clasa cea mai inapoiata, cea mai refractara schimbarii revolutionare, clasa care poarta cu sine cele mai multe reziduuri istorice, economice, culturale, religioase si etnice.

Modernitatea comunista priveste taranul insusi ca pe un reziduu istoric care trebuie eliminat, anihilat in substanta sa. Taranul poarta, din punctul de vedere al comunismului, toate bolile metafizice si istorice posibile, este religios, este legat de pamant, este conservator. Astfel, colectivizarea este totodata un proces de curatare si de reeducare, de reconstructie a tesutului social prin interventia represiva a politicului.