Craciunul este celebrat din antichitate, ca data a nasterii lui Iisus, dar a devenit, de-a lungul secolelor, si o sarbatoare a familiei, marcata de obiceiuri precum colindele, impodobitul bradului si darurile Mosului, mult asteptate de copiii din intreaga lume, potrivit Mediafax.

Primii crestini nu celebrau nasterea lui Iisus pe 25 decembrie, considerand ca aceasta a avut loc in luna septembrie, odata cu Ros Hashana (sarbatoare din calendarul iudaic).

In anul 264, Saturnaliile au cazut pe 25 decembrie si imparatul roman Aurelian a proclamat aceasta data "Natalis Solis Invicti", festivalul nasterii invincibilului Soare.

In anul 320, papa Iuliu I a specificat pentru prima data oficial data nasterii lui Iisus ca fiind 25 decembrie.

In 325, imparatul Constantin cel Mare a desemnat oficial Craciunul ca sarbatoare care celebreaza nasterea lui Iisus. De asemenea, el a decis ca duminica sa fie "zi sfanta" intr-o saptamana de sapte zile si a introdus Pastele cu data variabila.

Cu toate acestea, cele mai multe tari nu au acceptat Craciunul ca sarbatoare legala decat din secolul al XIX-lea. Mai mult de un mileniu, crestinii au sarbatorit Anul Nou in ziua de Craciun (25 decembrie), in imediata apropiere a solstitiului de iarna: in Franta pana in anul 1564, in Rusia pana in vremea tarului Petru cel Mare, iar in Tarile Romane pana la sfarsitul secolului al XIX-lea.

In Statele Unite, Alabama a fost primul stat care a adoptat Craciunul ca sarbatoare legala, in 1836. Oklahoma a fost ultimul stat, in 1907.

Unul dintre cele mai indragite obiceiuri de Craciun, colindatul, era pe vremuri interzis. Cel care a decis ca muzica este nepotrivita pentru o zi solemna cum este Craciunul a fost Oliver Cromwell, care, in secolul al XVII-lea, a interzis colindele.

Pe teritoriul romanesc, Craciunul este una dintre cele mai mari sarbatori ale crestinilor, printre care se numara si Pastele si Rusaliile.

In traditia populara se spune ca Fecioara Maria trebuia sa-l nasca pe fiul lui Dumnezeu si umbla, insotita de Iosif, din casa in casa, rugand oamenii sa-i ofere adapost. Ajunsa la casa batranilor Craciun si Craciunoaie, acestia nu o primesc pentru a nu le "spurca" locuinta prin nasterea unui copil conceput din greseala. Ajunsa la capatul puterilor, Maria a intrat in ieslea vitelor, unde au apucat-o durerile nasterii. Craciunoaia a auzit-o si i s-a facut mila, astfel incat a ajutat-o in rol de moasa. Craciun a aflat, s-a suparat si i-a taiat batranei mainile, apoi, de frica, a fugit de acasa. Craciunoaia a umplut, cum a putut, un ceaun cu apa, l-a incalzit si l-a dus sa spele copilul. Maria i-a zis sa incerce apa si cand a bagat cioturile mainilor, acestea au crescut la loc. In alta varianta a povestii, Maria sufla peste mainile Craciunoaiei si acestea cresc la loc.

In ajunul Craciunului, copiii merg cu colindul si cu Steaua, pentru a vesti nasterea lui Iisus. Originea colindelor, texte rituale dedicate Craciunului si Anului Nou, nu este cunoscuta cu exactitate in istoria romanilor. Copiii merg la colindat, la casele frumos impodobite, cantand "Steaua sus rasare" si "Buna dimineata la Mos Ajun!" si alte cantece, si sunt rasplatiti de gazde cu fructe, covrigi, dulciuri si bani.

In ceea ce priveste obiceiurile culinare, crestinii romani obisnuiesc sa tina post timp de 40 de zile inainte de Craciun, acesta incheindu-se in seara de Craciun. Un moment gastronomic important care preceda Craciunul este ziua de Ignat (20 decembrie), cand se taie porcul si se prepara mancaruri specifice, precum carnatii, chisca, toba, racituri, sarmalele, caltabos, care, alaturi de traditionalul cozonac, vor sta pe masa de Craciun.