Intr-o gradina eleganta de vara, un DJ pus pe sotii se distra pe acordurile din filmul 'Veronica", printre obiecte de sfarsit de secol XX: patine cu rotile, televizorul alb-negru cu milieu din macrame, magnetofonul Kashtan sau viniluri.

Va puteti imagina pe Irina Margareta Nistor intr-o tinuta hippy, cu o rochie inflorata sau cu un poncho viu colorat, plimban-du-se la malul marii? Posesoarea uneia dintre cele mai cunoscute voci in 'iepoca de aur" a facut-o si pe asta.

Micul ei secret a fost dezvaluit pe terasa eleganta a Gradinii Ordinului Arhitectilor din centrul Bucurestiului. Aici s-a deschis cutia cu povesti scrise de tot felul de invitati, amintiri in obiecte si 'simtaminte" de pe vremea cand copiii stiau de un 'iubit conducator". Consignatia 7080 contine o colectie de obiecte personale si texte scrise de expozanti, toate fascinante, fiecare starnind nostalgie din vremea cand 'Ciresarii" si 'Toate panzele sus" faceau 'legea" din fata televizorului alb-negru, iar deschiderea unei sticle de Pepsi era un privilegiu greu de atins. Pepsi Cola devenise un fel de marfa de schimb, asa cum erau tigarile straine sau pachetul de cafea, iar salamul de Sibiu odata cumparat era pastrat de familie pentru evenimentele majore de peste an.

Pe panourile de marmura rara sau de granit sunt expuse amintirile unor vedete, cum este discul original cu muzica filmului 'Maria Mirabela" pe care troneaza semnaturile lui Ion Popescu Gopo si a Andei Calugareanu. Ca un facut, in acest timp DJ-ul schimba repertoriul, trecand pe cel al lui Mihai Constantiniu si pune celebra melodie: 'Maria Mirabelaaaa, doi crini cu ochi de povesti/Sub cerul ca umbrela, alaturi de prieteni, ce bine e sa traiesti...". Medeea Marinescu, actrita care a interpretat-o pe curioasa Maria Mirabela, a spus si ea prezent, impreuna cu fiul ei de cinci ani.

Apoi se vad patinele cu rotile ale Gianinei Corondan, o umbrela englezeasca adusa de un unchi din strainatate, un livret militar 'de pe vremea cand si fetele faceau armata" si multe altele. Gradina este 'impodobita" de televizorul cu macrame pe care sta pestele de sticla, de un manechin ce poarta costumatia Oanei Sarbu de la Festivalul Mamaia '86, cand a castigat Premiul Tineretii, despre care a povestit ca este 'o rochita brodata de bunica mea, care era croitoreasa la o casa de moda frantuzeasca, e realizata dintr-un material natural, 100% din bumbac. Am pastrat si rochita de la Steaua fara nume sau alte tinute care imi sunt dragi".

Se mai vede un Kashtan - cate petreceri o fi animat batranul magnetofon! -, un radio vechi la care se prindea Europa Libera, casete video din colectia personala a Vioricai Bucur - v-o amintiti desigur ca prezentatoare a Galei Desenului Animat -, patine pentru gheata, un disc de vinil rar, al trupei Queen, im-prumutat de la scriitorul Radu Paraschivescu, si multe alte obiecte. Ai senzatia ca toti au cautat prin poduri sau casele de la tara ale bunicilor unde si-au redescoperit oracolele, fotogra-fiile, jucariile, cartile.

Muzica se vindea ilegal

Radu Paraschivescu isi aminteste ca albumul 'A day at the Races" a celor de la Queen: 'A fost al treilea meu disc de vinil, cumparat in 1981 dintr-o «piata» clandestina din centrul Ti-mi-soarei. In fiecare duminica dimi-neata, in parcul Clinicilor Mari, iubitorii de rock, pop si progresiv tranzactionau - ilegal, fireste - discuri produse preponderent in ceea ce era pe atunci Iugoslavia. Militia aparea ritualic pentru imprastierea comerciantilor, dar imediat dupa raid se producea regruparea. Acolo, in parcul Clinicilor Mari, am cumparat pe rupte Pink Floyd si Mike Oldfield, Asia si Yes, Genesis si Supertramp, Alan Parsons Project si Journey, plus alte zeci si zeci de discuri.

Criticul de film, Irina-Margareta Nistor, povesteste despre al ei poncho ca regreta vremurile 'in care un poncho il puteai face doar din frotir (un fel de prosop ceva mai fin), cu niste ciucuri ingeniosi, impletiti de o bunica priceputa, desi chimista, dupa un model copiat din revista italieneasca NoiDonne, una cu articole cu conotatii clar de stanga, ignorate total de cititoare", 'cand ajunsese pana la noi stilul hippy, cautai flori cu orice pret si eventual o geanta cu margele, viu colorata, venita de la o matusa din Spania, cand inca nu era moda cu capsunile". Iar despre fusta lunga, 'purtata la pseudo-balul de absolvire a liceului" spune ca a fost adusa de mama ei 'din Africa neagra, tocmai din Tanzania". Insa in 1976, 'Ceausescu tocmai ce interzisese si asemenea intalniri, asa incat dupa ce ne-am vazut in holul scolii, am mers, cativa dintre noi, in Herastrau, in ilegalitate, de unde baietii ne-au furat trandafiri si am baut o sticla de Pepsi. Apropo: Se-curitatea folosea Pepsi ca sa-si atraga simpatia copiilor alesi ca sa dea flori 'Iubitilor Con-ducatori" si care erau tinuti cateva zile intr-un fel de cantonament cu rasfaturi", isi mai aminteste Irina Nistor.

Invitatii expozitiei 'Pepsi-Cola. Si ieri. Si azi", serviti din plin cu licoarea maronie, bere si cu 'bucate" realizate din retete ale bucatariei moderne, priveau nostalgic, cu o oarecare invidie ca nu le-a venit lor ideea sa-si aduca un mileu sau perechea de role, ori vreo prastie din copilaria senina de acum 30-40 de ani. Organizatorii au povestit ca inclusiv pozele din campanie apartin unor oameni simpli care si-au trimis fotografiile dintr-o perioada fericita pentru ei, chiar daca pe atunci se circula mai mult pe jos, masinile aveau voie pe sosea numai in anumite duminici (datate cu sot/fara sot), petrecerile se numeau 'ceaiuri", fetele erau invitate la un suc in parc, iar atmosfera se intretinea la o chitara rece.

Bruiajul la radio

'In cortul de pe plaja, pe langa salamul de Sibiu cu greu achizitionat, de obicei cu o pila si multe cozi, strajuia si un radio Mamaia, pe baterii, la care se asculta ziua Radio Vacanta, iar seara interzisa Europa Libera, dandu-se incet cand se auzea jingle-ul postului, ca sa nu se faca arestari in masa. Acasa, se cumparase special un ditamai aparatul Rossini, cat un televizor cu tub catodic, tot pentru a se urmari cu nesat, cat mai bine, Radio Europa Libera, cu stralucita si incurajatoarea «Actualitate romaneasca», ori bancurile inegalabile ale lui Mircea Crisan, sau Vocea Americii, care erau, invariabil, bruiate, dar invatasem sa tragem cu urechea, printre franturi si paraieli", marturiseste Irina Margareta Nistor (foto stanga), critic de film.