„Artistii trebuie sa fie diferiti”  

Fiind o prezenta cunoscuta a showbiz-ului autohton, am intrebat-o pe Doinita Oancea cate ceva despre stilul pe care l-a adoptat: „Nu cred ca am un fashion icon, insa imi place de fiecare data cand ma pregatesc pentru un eveniment sa ma gandesc la personaje, cum ar fi printesele urbane. Nu cred ca artistii ar trebui sa aiba un stil anume, ci sa fie diferiti. Tot timpul trebuie sa ne schimbam look-ul. Mie de exemplu, imi place stilul gipsy-punk, dar asta nu inseamna ca o sa port mereu hainele facute de mine sau cele in stilul acesta. Nu am un stil definitoriu, pot sa port bocanci cu fusta sau bocanci cu pantaloni. Am in schimb un trademark si anume parul meu. Chiar multi prieteni m-au sfatuit sa nu ma tund pentru ca lumea ma cunoaste asa, cu parul lung si cret”, a raspuns aceasta.  

„Sustin produsele romanesti”  

Iar daca vedeta pune pret pe podoaba capilara, am dorit sa stim cum si-l intretine atat de bine: „Nu mi-l intretin intr-un anumit fel, pot sa spun ca este mostenire de la parinti. Din cand in cand imi mai aplic si ulei de masline sau galbenus de ou, deci folosesc tratamente naturale”, a spus Dointa. Cat despre ingrijirea tenului, aceasta a dezvaluit ce tratamente foloseste: „Folosesc o gama de produse romanesti, de la demachiant la tonic si crema de fata, pe care totusi mi le aplic din cand in cand. In ultima vreme, am ajuns sa sustin produsele romanesti si chiar am vazut ca sunt foarte bine primite si peste granite”.   Este sau nu Doinita Oancea o shopaholica? „La un moment dat am fost, dar acum ma focusez pe alte lucruri. Mai important este faptul ca am pasiuni, cum ar fi oja. Nu exista iesire in mall sau in magazinele mari unde se gasesc si lacuri de unghii fara sa nu-mi cumpar,” a povestit vedeta  

„Obisnuiam sa iau sandalele cu toc ale mamei”  

Curiosi din fire, am intrebat-o pe Doinita daca in copilarie obisnuia sa imprumute articole vestimentare din dulapul mamei sale: „Bineinteles, nu cred ca exista vreo persoana care sa nu fi facut acest lucru. Chiar imi amintesc ca eram clasa a VIII-a si imi doream sa port sandale cu toc, iar mama nu ma lasa. Pe atunci erau alte vremuri. Eu ii luam sandalele mamei din dulap si le puneam in ghiozdan si in prima scara de bloc ma duceam si imi schimbam pantofii. Astfel, am invatat sa merg si pe tocuri”, a conchis aceasta.