"Asa de bine am pornit dimineatza pe autostrada Soarelui, incat imi spuneam: “God bless you, Mangalia!”. Mirajul a tinut cam pana la kilometrul 60. Prea multi tinerei cu “muci In freza” (citat din Tariceanu) s-au gandit sa-si indemne masinile sa se pupe. Ce sa mai… a fost un spectacol de s-a oprit circulatia. Asa ca un ocol de 100 de km mi-a dat o liniste autohtona de care nu m-am mai desprins pana dupa festival.
Si cand ziceam ca am intarziat la repetita de pranz, surpriza… acolo nu se grabea nimeni. Voi ce credeti acum? Ca ar fi trebuit sa fie totul planificat la minut? Cred ca asta ar fi stricat tot!

"Aduceti lumina la Fesival"

Un pic de libertate nu strica si daca mai pierzi vremea pe o caldura de aproape 40 de grade, chiar nu se supara nimeni, nu?!
Cel mai frumos a fost in seara spectacolului. Nici nu credeam ca exista o feerie de lumini care sa-ti aduca aminte ca suntem la un festival demn de Uniunea Europeana. Totusi, organizatorii s-au gandit sa faca un bine celor care au fotofobie si au mai stins din lumini. Ca doar trebuia sa ne aducem aminte un pic de criza anilor '80 cand noapte iti bagai degetele in ochi in plin centrul capitalei.

Grabeste-te incet!

Cum sa nu fim in consens cu acele vremuri cand acum ne aflam In PLINA CRIZA, am ajuns si pe scena intr-un final, dupa ce am fost anuntati cu infrigurare ca peste 5 minute intram si ca trebuie sa ne grabim, am asteptat o jumatate de ora ca sa cantam! Da, deci, grabeste-te Incet!

Se auzeau tipete din culise!

Acum suntem pe scena si atmosfera din fata noastra e superba. Publicul chiar vrea sa se simta bine si o face din plin. Noi aveam un program de patru piese si ne propunem sa cantam primele doua piese mai romantice si urmatoarele mai ritmate ca sa fim in ton cu o vacantza reusita, nu?!

Totul parca tinea cu noi pana cand, deodata aud o voce tipand din culise. Incercam sa nu se vada pe scena ca suntem atenti la altceva decat la show, am tras totusi cu coada ochiului spre culise si ce am vazut: un omulet facea cu indarjire gimnastica din maini si aproape “poruncindu-ne ca dupa a doua piesa trebuie sa ne oprim”!.

M-am gandit atunci sa-i evit privirea. Ce putea sa se intample…. cantam pana la sfarsit si gata. Pe urma putea sa si crape, ca sincer, merita. Dar nu, Luminitza Anghel a intrat foarte joviala si ne-a multumit dupa a doua piesa. Chiar ne-am simtit flatati.
Si ne-am simtit si mai flatati cand noul primar al Mangaliei a tinut sa faca o fotografie cu noi.
Nu-i asa ca viatza e frumoasa, chiar si in Romania?!"

Cu drag,