Desi pelicula nu a fost difuzata la televiziunea nationala, ea a fost bine primita de criticii de specialitate.

Regizorul Yaron Kaftori (47 ani) a realizat un film situat intre realitate si fictiune, construit ca un fals documentar, pe care l-a lansat la Tel Aviv pe 20 iulie, zi in care evreii comemoreaza distrugerea primului si celui de-al doilea templu. '2048" imagineaza ruina celui de-al treilea, informeaza publicatia Corriere della Sera.

Productia realizata cu un buget minim, de numai 40.000 dolari, in care vedeta Gila Almagor, o adevarata doamna a cinematografului israelian, a acceptat sa joace fara a fi platita, construieste in cele 50 de minute un fals documentar. Tanarul cineast Yoju Netzer descopera un film realizat de bunicul sau in urma cu 40 de ani, in 2008, cu prilejul festivitatilor pentru a marca a 60-a aniversare a nasterii statului evreu, se precizeaza pe site-ul oficial al filmului '2048".

Aceste imagini sunt reale, camera lui Kaftori incadreaza israelieni in fata fumului gratarelor (este mancarea semioficiala de Yom Haatzmaut, Ziua Independentei), in timp ce raspund la intrebarea: Cum va fi a 100-a aniversare? In film, documentaristul pleaca in lume intrebandu-i pe israelienii din exil ce s-a intamplat cu tara bunicului sau.

'La marcarea celei de-a 60-a aniversari nationale am inceput sa ma intreb daca nu mergem in directia gresita", a declarat Yaron Kaftori, care spera ca pelicula lui sa participe la Festivalul de la Berlin. 'In trecut nu am avut indoieli: tara aceasta este sigura, puternica", mai spune regizorul.

In lumea larga, din nou

Este anul 2048, au trecut 100 de ani de la fondarea Israelului, iar Israelul nu mai exista. Leo Amizur-Coehn este o refugiata, care a ales sa ramana in Cipru, in asteptarea intoarcerii. In fond, nu o desparte de tara ei decat Mediterana.

Ceilalti israelieni sunt imprastiati prin lume: in Australia, un rabin scrie un nou capitol din Biblie; la Berlin, bibliotecarul este curatorul memorialului culturii sioniste, iar un alt israelian a deschis un restaurant in Canada si citeste printre lacrimi scrisoarea fratelui sau: 'Noi am distrus ceea ce a construit tatal nostru".

'Noi" este colectiv si fragmentat: dreapta, stanga, ultra-religiosii, hedonistii. A cui este cu adevarat vina si de ce Israelul a disparut, iar in locul lui pe harta se afla Noua Republica Araba este aproape o enigma. '2048" si regizorul Yaron Kaftori nu dau raspunsuri.

Un martor mentioneaza pericolul bombei, un altul violenta (nu se stie daca interna sau externa), savantul acuza prabusirea sistemului de invatamant.

Bunicul lui Kaftori este unul dintre fondatorii celebrului kibbutz Mizra, renumit pentru productia de bacon, salamuri si sunca, toate interzise de religia evreiasca. Restaurantul din kibbutz are in fiecare sambata, la micul dejun, bacon si ou, un meniu popular in randul familiilor evreiesti. Lisa Goldman, jurnalist freelancer, aflata in Canada, vorbeste pe blogul sau despre Mizra, care reprezinta un alt tip de religie - religia seculara, sionismul social-democrat - o societate puternica, bazata pe valorile colective mai presus decat cele individuale. Scrie despre un interviu al regizorului unde vorbeste despre bunicul sau, Shmuel, un pionier idealist care a facut agricultura, a pavat un drum si a fondat un kibbutz.

Insa Kaftori nu mentioneaza in film nimic despre ocupatie, mai scrie Goldman, un aspect interesant daca se tine cont ca ocupatia afecteaza fiecare aspect al vietii israeliene, societatea si cultura.

'Ce este cu adevarat important?"

'Problema este ca nu mai exista obiective comune, societatea este fragmentata, fiecare grup merge intr-o directie diferita", spune Kaftori, adaugand: 'Nu exista lideri capabili sa ia decizii, ultimul a fost Yitzhak Rabin. Exemple de declin? Ruptura dintre laici si religiosi, modul in care ii tratam pe lucratorii straini (sudanezi sau chinezi), coruptia, materialismul, crima organizata. Inainte erau linii rosii, despre care credeam ca nu vor fi depasite niciodata. Repetam: aici nu se intampla..."

In Orasul Vechi din Ierusalim, Noua Republica Araba, un palestinian vinde uniforme ale Tsahal (armata israeliana) si tricouri imprimate cu chipul lui Moshe Dayan.

El ii recomanda documentaristului sa viziteze cimitirul Trumpeldor din Tel Aviv. Printre morminte, tanarul repeta cuvintele bunicului, care incheie filmul '2048": '«Gandeste-te la Moise», imi spunea. «A trait pana cand a dorit sa mearga in alta parte. Casa ta adevarata este acolo unde te afli. Ia putine lucruri cu tine si numai ceea ce este cu adevarat important». «Si cum pot sa inteleg ce este cu adevarat important?», il intrebam. «In asta sta totul», radea el".

Yaron Kaftori spune ca nu a facut un film cu mesaj politic, desi 'nimeni nu vrea sa stie unde se indreapta Israelul", dupa cum il citeaza publicatia The Palestin Telegraph, care mai precizeaza ca cineastul s-a luptat foarte mult pentru difuzarea filmului la televiziunea nationala, dar fara succes.

Condamnarea lui Jafar Panahi naste proteste la Paris

Regizorul Jafar Panahi a fost condamnat, luni, de autoritatile iraniene la sase ani de inchisoare si a primit interdictia de a regiza, de a scrie scenarii, de a produce filme, de a calatori si a da interviuri timp de 20 de ani. Cineastul, in varsta de 50 ani, a fost acuzat de 'instigare, conspiratie si propaganda impotriva regimului", informeaza guardian.co.uk. Avocatul lui Panahi a facut recurs. Hamid Dabashi, profesor de studii iraniene la Universitatea Columbia, a declarat ca decizia autoritatilor iraniene dovedeste reticenta lor fata de arte. 'Asta este o catastrofa pentru cinematografia iraniana. Panahi este acum in cea mai creativa faza a vietii sale, iar prin reducerea sa la tacere in aceste vremuri sensibile ei ii omoara arta si talentul. (...) Este o sentinta impotriva intregii culturi iraniene.

Ei vor ca artistii sa stea in casele lor si sa nu mai creeze. Asta este o catastrofa pentru intreaga natiune", a subliniat Dabashi. Jafar Panahi a fost arestat pentru prima data in iulie 2009 dupa ce a participat la o ceremonie de comemorare a protestatarilor ucisi in timpul unei altercatii cu privire la alegerile electorale din Iran. Regizorul a fost eliberat la scurt timp, dar i s-a interzis sa paraseasca tara. In februarie 2010 Panahi a fost arestat din nou, impreuna cu membri ai familiei sale si alti colegi. In mai, Panahi a fost eliberat dupa plata unei cautiuni de 200.000 de dolari, dupa mai multe zile de greva foamei. Regizorul a fost asistentul lui Abbas Kiarostami si este unul dintre cei mai cunoscuti regizori ai 'noului val" iranian.

Delegatul general al Festivalului de la Cannes, Thierry Frémaux, i-a indemnat pe cineasti 'sa actioneze repede" si a incercat sa organizeze rapid un comitet de sprijin, impreuna cu Cinemateca Franceza si cu Uniunea Autorilor si Compozitorilor, prezidata de regizorul Bertrand Tavernier. Cineastii si alti intelectuali francezi s-au mobilizat, luni seara, in sprijinul lui Jafar Panahi, dupa anuntul condamnarii, informeaza AFP. Ministrul francez al Culturii, Frédéric Mitterrand, si-a exprimat 'indignarea" si a calificat condamnarea lui Jafar Panahi drept o 'pseudojudecata".