Pe unii dintre ei i-am intrebat si noi pe vremuri, tot intre doua concerte la 'Enescu', ce-i aduce la Ateneu, la Sala Palatului sau in piata care poarta chiar numele marelui compozitor. Reluam acum declaratiile lor pentru ca stim sigur ca sunt la fel de fideli melomani si pentru ca vorbele si numele lor reprezinta o pledoarie pentru muzica cea mare si pentru evenimentul cultural cel mai important al tarii.

Actrita Emilia Dobrin, pe care ati avut ocazia s-o urmariti in stagiunea de curand incheiata la Teatrul Act in 'Capra cu trei iezi', in regia lui Alexandru Dabija, rol pentru care a primit anul acesta si o nominalizare la Premiile UNITER, este nelipsita de la Festivalul 'Enescu“. Iata de ce:

'Cred ca sunt oameni care nu apuca sa vada intr-o viata intreaga atatea concerte exceptionale cate vedem noi in trei saptamani la Festivalul «Enescu». Nici macar nu visam sa vad vreodata live Il Giardino Armonico pe care-i iubesc de mor de cand au aparut. De cate ori am fost «dincolo» si am vrut sa intru la un concert al lor, preturile erau absolut prohibitive, 200-300 de euro. La noi este aproape gratis. Este pacat sa ratezi o astfel de sansa sa vezi mari orchestre si mari muzicieni la un pret pe care, deocamdata, ni-l putem permite. Nu am ratat aproape nici un concert pentru ca nu stii cand te mai poti intalni cu o asemenea bucurie. Am strans din pumni si mi-am cumparat bilete cam la toate. La recentele editii ale festivalului, preferatele mele au fost concertele de muzica baroca de la Ateneu. Sigur ca mi-au placut si marile orchestre, numai ca, sa spunem cinstit, Sala Palatului este totusi improprie pentru astfel de manifestari. Acustica e foarte proasta. M-am mutat din colt in colt si din nici o parte nu se aude bine. E pacat'.

Marius Manole (foto sus) nu mai are nevoie de nici o prezentare. El este de departe cel mai important actor ale generatiei tinere, iar cine nu a apucat sa-l vada in stagiunea trecuta trebuie musai sa o faca la toamna in spectacolele Teatrului National. Recomandarile noastre sunt rolurile lui din 'Napasta', in regia lui Radu Afrim, si din 'Doua loturi', in regia lui Alexandru Dabija, pentru care anul acesta a primit si o nominalizare la Premiile UNITER. Nu ratati nici turul de forta pe care-l face in 'Insemnarile unui nebun' la ArCuB, regizat de Felix Alexa. Si daca nu mai aveti rabdare pana la toamna, aflati ca Manole nu si-a luat vacanta si ca joaca inca, si asa, pe canicula, in mai multe spectacole la Godot Cafe Teatru, in Centrul Vechi.

Iata ce-l leaga pe Marius Manole de Festivalul 'Enescu“: 'Am incercat la editiile anterioare sa-mi rup din timpul de repetitii si sa vin la festival, iar cand nu puteam veni, macar urmaream la televizor concertele de la miezul noptii de la Ateneu transmise de TVR Cultural. Dar acum postul asta nici macar nu mai exista. Am fost incantat sa particip si ca artist la un moment dat in Piata Festivalului, unde am jucat intr-un spectacol-eseu numit «Eu, Eugen Ionescu», in regia lui Mihai Lungeanu, alaturi de Marcel Iures, Rodica Mandache si Alexandru Repan. Cred ca Festivalul Enescu este unul dintre cele mai mari din lume, iar faptul ca Bucurestiul este gazda unei manifestari de o asemenea amploare mi se pare extraordinar. In conditiile in care Capitala noastra e in viata de zi cu zi un oras gri, iar in materie de cultura inalta stam foarte prost, mi se pare ca Festivalul Enescu e o sansa nesperata pentru sanatatea noastra sufleteasca'.

Actorul si muzicianul Tudor Chirila (foto dreapta) a fost la ultimele doua editii aproape 'integralist', cu mult mai cuminte si mai constiincios ca la scoala. Nu i-a scapat mai nimic din ce se petrecea la festival, lucru de care era foarte mandru: 'Cand eram, sa-i zicem, mai «tanar» am participat la festival mai pe sarite, intrand «studenteste», pe usa din spate, dar de vreo doua-trei editii incoace m-am pregatit din timp, mi-am facut abonament si n-am vrut sa ratez nimic, pentru ca pana la urma este o investitie in mine ca om si ca artist. Stiti vorba aceea ca daca vrei sa scrii trebuie mai intai sa citesti, la fel si eu, daca vreau sa fac muzica, si asa, la nivelul nostru, mai micut, trebuie sa ascult marea muzica a lumii. Iar eu am impresia ca noi nici nu realizam dimensiunile si importanta acestui eveniment. Eu chem pe toata lumea la «Enescu». Fiecare bucurestean ar trebui sa vada macar un concert. As recomanda aceasta terapie in special toxicomanilor de la Spitalul Bagdasar. Cu aceste concerte poti sa faci un «trip» de zile mari si unde mai pui ca e si perfectly safe. Eu m-am trezit la un moment dat la Stravinski, la concertul sustinut de Orchestra Radio France, ca nu mai stiam pe ce lume traiesc. Si ce bine era...'