"Un critic de film spiritual si perspicace"- asa scrie jurnalistul Paul Bailey, de la publicatia britanica The Guardian, despre criticul Alex. Leo Serban, decedat de curand din cauza unui cancer limfatic, la 51 de ani.

"Imi insorea viata cand venea la Londra. Avea un talent extraordinar de a se autopersifla", noteaza jurnalistul de la publicatia britanica, in editia electronica.

"Un traducator cu mestesug, fotograf, artist vizual si profesor admirat. Leo- asa cum il numeau prietenii, avea un har pentru limbile straine: vorbea impecabil in engleza si franceza, conversa in italiana, spaniola si germana".

A tradus romanele lui Paul Bowles, "The Sheltering Sky" si "Up Above the World", precum si piesa lui Martin Sherman, "Bent", poeziile, povestirile si eseurile lui WH Auden, Samuel Beckett, Don De Lilo, Vladimir Nabukov si Susan Sontag.

"Insa critica de film l-a consacrat". Articolele lui au aparut in Cahiers du Cinema, in Franta, Carte di Cinema, in Italia si au fost preluate in revistele americane. Avea rubrica lui saptamanala in Dilema Veche, unde scria despre cele mai prestigioase festivaluri de film din lume.

Entuziasmul lui pentru cinematografie i-a inspirat pe tinerii regizori, precum Cristi Puiu ("Moartea domnului Lazarescu") si Cristian Mungiu (4 luni, 3 saptamani si 2 zile), care l-au privit ca pe un mentor. A fost mandru ca a a putut face parte din renasterea industriei de film din tara.

"Leo a fost un barbat curajos si inteligent, care a supravietuit unei culturi care a frant aripile celor nascuti in anii '40 si '50. A crescut in Bucurestiul lui Nicolae Ceausescu si si-a permis sa fie un "dandy", intr-o cultura in care decadenta era un abuz. Dupa revolutia din 1989, a marturisit, fara ostentatie sau umilinta, ca este gay, iar pentru asta i-a trebuit mult curaj", mai scrie jurnalistl britanic.

Leo a predat la Academia de Teatru si Film din Bucuresti si a tinut cursuri la Lincoln Center in New York si la Humboldt University din Berlin. Dupa ce a implinit 50 de ani, a hotarat sa renunte la critica si si-a dedicat timpul calatoriilor. A vizitat Argentina si Portugalia si s-a stabilit in Lisabona.

"Era o bucurie sa fii in prezenta lui, pentru ca era extrem de receptiv la filme", spune directorul Societatii Filmului, din cadrul Lincoln Center, Richard Pena.

Paul Baily evoca si o anecdota pe care i-a impartasit-o criticul de film, despre Emil Cioran:

"(Leo) Era la Paris, in urma cu cativa ani, si se bucura de o zi insorita de primavara, cand l-a intalnit pe filosoful Emil Cioran, pe celalalt trotuar. S-a grabit spre el sa se prezinte, in cea mai impecabila franceza de care era capabil. Filosoful s-a uitat la el si i-a raspuns in limba romana. Abia mai tarziu a aflat ca Cioran nu voia sa vorbeasca in franceza, de teama sa nu faca nici cea mai mica greseala".