Selectionat in 2010 la Festivalul de la Cannes, filmul "Autobiografia lui Nicolae Ceausescu" este portretul dictatorul roman executat in 1989, realizat numai din imagini de arhiva oficiale si fara niciun comentariu. Este al treilea lung metraj al lui Andrei Ujica din ultimii douazeci de ani, alaturi de "Videogramele unei revolutii" in 1992 si "Out of the Present" in 1995, scrie ziarul Le Monde, care publica un interviu cu regizorul roman.

Ujica este unul dintre maestrii montajului imaginilor de arhiva, alaturi de francezul Chris Marker, germanul Harun Farocki, ungurul Peter Forgacz, italienii Yervant Gianikian si Angela Ricci Lucchi, potrivit ziarului mentionat, citat de Agerpres.

S-a nascut in 1951, la Timisoara, iar in 1981 se stabileste in Germania, unde se consacra cercetarii in domeniul literar. Convertit ulterior la film, el preda aceasta disciplina la Universitatea de arta si design din Karlsruhe. Opera sa, consacrata caderii blocului comunist, constituie o reflectie pasionanta asupra dimensiunii estetice si politice a imaginilor.

"Autobiografia lui Nicolae Ceausescu" este un titlu deconcertant pentru un film atat de personal... Am plecat de la o observatie simpla: orice material pe care il aveam la dispozitie tinea de propaganda. Altfel spus, toate imaginile existente ale dictatorului au fost comandate si vizate de el. Nu puteam sa ies din acest registru, doar daca nu vroiam sa fac un documentar pedagogic sau un film de fictiune", spune Ujica in interviul acordat ziarului francez.

"Demersul meu consta in evocarea istoriei pe baza imaginilor care o reprezinta. Singura perspectiva narativa posibila era deci sa fac un film bazat pe punerea in scena chiar a lui Ceausescu. Acest parcurs, cu dramaturgia clasica a ascensiunii si caderii, ofera, dupa parerea mea, un frumos studiu de caz despre exercitarea puterii si natura totalitarismului in secolul al XX-lea", afirma regizorul, adaugand: "Pe de alta parte, desigur acest titlul este retoric si este vorba de o autobiografie fictiva. Ceea ce este important pentru mine este sa semnalez spectatorului o perspectiva care nu este aceea a documentarului clasic, dar care se apropie de romanul istoric".

Regizorul prezinta apoi fazele la care el supune materialul pus la dispozitie de arhive: "analizarea si interpretarea, constructia narativa si montajul, care este faza cea mai fascinanta". "In ceea ce priveste sunetul, totul, in afara de discursuri, a fost reconstituit, deoarece 90% din benzi, initial ocupate cu muzica si comentarii, nu le mai contin in prezent. Coloana sonora actuala este un amestec de hiper-realism, de abstract si de liniste deliberata. Toate acestea creeaza un efect de distantare care face ca propaganda continuta in acest material sa se destrame singura", spune Ujica.

"Imaginile provin din arhivele televiziunii si cinematecii nationale. Este practic, dar volumul este enorm, deoarece lui Ceausescu ii placea mult sa fie filmat. Avea patru sau cinci operatori autorizati, care filmau evenimentele publice, dar si scene din viata privata si petrecerile din familie - un "home movie oficial" - pe care Ceausestii le vizonau numai in particular", precizeaza regizorul. "S-a pastrat o zecime din aceste imagini, adica aproape o mie de ore. Am facut o preselectie de 260 de ore si pe baza acestora am montat, timp de doi ani, acest film de trei ore", explica regizorul.

"Ceea ce m-a interesat a fost sa creez o emotie si in acelasi timp o reflectie asupra statutului imaginilor. In Romania, tanara generatie, dornica sa cunoasca trecutul parintilor, a fost captivata de film si a descoperit ca dictatorul era mai putin singur decat se spune", considera Ujica.

Regizorul roman afirma ca filmul l-a ajutat sa inteleaga mai bine dictatura ca fenomen colectiv. "Pentru generatia mea, el nu reprezenta decat personificarea totalitarismului si cristalizarea urii noastre. Realitatea este mai complexa: Ceausescu nu este un monstru cazut din cer ca sa persecute o natiune nevinovata. Filmul arata ca orbirea ideologica si o anumita acceptare colectiva sunt necesare pentru instalarea si perenitatea calaului", noteaza in finalul interviului Ujica.