Bogdan Stanoevici: „Grupul Song a avut două şanse: Tudor Vornicu şi Nicu Ceauşescu".
scris de Gabriela Lupu 09 martie 2011
Actorul Bogdan Stanoevici a fost unul dintre cei mai cunoscuti membri al grupului SONG. Acesta povesteste pentru Romania libera cum a debutat la grupul condus de Ioan Luchian Mihalea.
Actorul Bogdan Stanoevici a fost unul dintre cei mai cunoscuti membri al grupului SONG. Acesta povesteste pentru Romania libera cum a debutat la grupul condus de Ioan Luchian Mihalea.
-Ati debutat de fapt in SONG, asa e?
Da. Inca nu intrasem la teatru. Eram elev in clasa a-XI-a si SONG-ul de-abia incepea sa existe. La inceput au fost 6 studenti la Conservator si apoi 12, 12 oameni furiosi printre care eram si eu. Primele mele experiente artistice au fost cu SONG-ul, inclusiv prima poezie pe care am spus-o in fata camerelor, intr-o emisiune a lui Tudor Vornicu. Era poezia 'Un duel" de Toparceanu. Si pentru ca eu imi construisem un personaj balbait si spuneam 'eroii meei sunt doi co-co-cosi", mi-am capatat porecla de 'Coco de la SONG".
- SONG-ul a fost un fenomen. Desi nu facea jocul partidului era totusi agreat cumva de autoritati. Cum a fost posibil?
SONG-ul avut doua sanse: una se numea Tudor Vornicu si a doua, oricat ar parea de ciudat, chiar Nicu Ceausescu.
SONG-ul a cantat vreodata melodii patriotice?
Una: 'Trompetele suna, romanii se aduna", dar nu era nimic cu 'traiasca si-nfloreasca." Bine, Oanta a facut fata multor presiuni. 'Pe mine ma puteti obliga, dar pe astia nu", spunea el, 'eu o sa vin, dar voi dirija un cor care nu exista."
In schimb cantati colinde...
Faceam in fiecare an un spectacol in decembrie, chiar de ziua lui Oanta, la Sala Palatului. Si-n primul an, am cantat doua colinde, am crezut ca se rupe sala. A fost o recatie extraordinara. Urlete! Sa auzi in sala congreselor PCR colinde cu 'Fecioara Maria naste pe Mesia", iti dai seama!
Ati patit ceva atunci ?
Nimic. S-au inchis ochii inca o data. Dar noi cantam in fiecare an colinde. Mergeam in vacante in Poiana Brasov si luam hotelurile la rand . Apoi, intram in oras si luam de data asta casele la rand. Mergeam la oameni simpli, dar si la primar si la secretarul de partid si la seful Securitatii. Toti ne asteptau cu mesele pline, ne omeneau. Oricat erau ei de comunisti, dar tot aveau brad in casa, ascultau colinde, na, ca asa-i romanu'.
Cititi interviul integral pe romanialibera.ro la ora 22.30.










