Una dintre putinele supravietuitoare de la Auschwitz, Zofia Posmysz, a scris un roman bazat pe experienta ei in lagarul de concentrare, iar un polonez a transpus cartea intr-o compozitie muzicala, considerata a fi o capodopera, scrie cotidianul britanic The Guardian.

Zofia Posmysz a fost arestata la 18 ani si torturata de Gestapo timp de "trei ani si 21 de zile" inainte sa fie trimisa in lagar, doar pentru ca a fost prinsa in timp ce era in compania unei persoane care avea pliante pentru sustinerea rezistentei poloneze. Femeia povesteste ca numai credinta i-a dat curajul sa supravietuiasca, in ciuda faptul ca a trecut prin cele "mai mari grade ale degradarii umane".

Cartea sa semiautobiografica, "Pasagerul", l-a inspirat pe compozitorul polonez Mieczyslaw Weinberg, sa scrie o opera, pe care a terminat-o in 1968. Cu toate ca acesta a fost considerata de marele compositor rus Dimitri Sostakovici ca fiind "o capodopera", opera a fost interzisa de Uniunea Sovietica si a avut premiera abia anul trecut la Bregenz, in Austria.

Actiunea are loc in anii '60 si este povestea unei intalniri intamplatoare intre un fost gardian al trupelor SS de la Auschwitz si un fost detinut care sunt surpinsi impreuna in timpul unei calatorii cu vaporul spre Brazilia. Zugravind imagini ingrozitoare de la Auschwitz, opera este o explorare a vinovatiei si a negarii, o reprezentare a lagarului din perspectiva victimei si a agresorului.

Weinberg a regretat tot timpul ca nu a reusit sa isi vada opera pusa in scena si a marturisit acest lucru chiar cu doua zile inainte de a muri, in 1996. Redescoperirea operei a fost facuta din intamplare de un regizor de teatru si opera din Marea Britanie, David Pountney, care a si realizat premiera de la Bregenz. Pountney a fot uimit de descoperire si l-a numit pe Weinberg ca "al treilea om", alaturi de Prokofiev si Sostakovici.

Zofia Posmysz, care are acum 88 de ani, a spus ca a scris romanul in 1962 dupa o experienta marcanta pe care o traise cu trei ani in urma, la Paris, cand a confundat strigatul strident al unei turiste germane cu una dintre gardienele de la Auschwitz: "Nu era ea...dar cu toate acestea, inima mea a incetat sa mai bata pentru o secunda. si apoi m-am gandit: ce as fi facut daca m-as fi intalnit cu ea?".

Ani de zile nu s-a simtit in stare sa vorbeasca despre Auschwitz. "Mi-am pierdut o gramada de prieteni, pe cei mai importanti oameni din viata mea". Dupa ce a fost eliberata, a fost foarte tulburata cand a aflat ca tatal sau a fost impuscat in 1943. De fapt, povesteste Zofia, "nu am parasit niciodata Auschwitz. Daca deschid radioul si este o piesa pe care o ascultam in Auschwitz - revin imediat acolo. Ceva imi reaminteste mereu de acele locuri."

Pountney s-a consultat in nenumarate randuri cu ea si chiar au vizitat Auschwitz impreuna. Regizorul a descris opera ca fiind "incredibil de puternica", iar Weinberg este moderat, in termeni muzicali, in ceea ce priveste inevitabilitatea lagarului de concentrare.