Ce s-a întâmplat cu produsele de top ale comunismului.
scris de Gabriela Lupu 03 mai 2011
Unul dintre punctele de atractie ale Festivalului Filmului European ce incepe maine la Bucuresti este documentarul romanesc 'Metrobranding" care are cateva 'personaje" inedite: produsele celebre in perioada comunista.
Unul dintre punctele de atractie ale Festivalului Filmului European ce incepe maine la Bucuresti este documentarul romanesc 'Metrobranding" care are cateva 'personaje" inedite: produsele celebre in perioada comunista.
Filmul creat de tinerii cineasti Ana Vlad si Adrian Voicu va avea premiera vineri, 6 mai, la cinema Studio.
Dupa proiectie, antropologul Vintila Mihailescu va vorbi despre aceste adevarate staruri ale vremii: motocicleta Mobra, becul de Fieni, perdelele de Pascani, tenisii de Dragasani, salteaua Relaxa, masina de cusut Ileana si bicicleta Pegas. Toate acestea au intat in folclorul urban romanesc fiindu-le dedicate versuri tandre si bancuri gen 'Moarte sigura cu cobra, dar mai sigura cu Mobra ".
Desi creatorii documentarului erau copii in perioada comunista, ei isi amintesc ca acele produse 'impodobeau" casele lor, ale vecinilor, ale rudelor si ale tuturor cunostintelor.
La mai bine de 20 de ani distanta de la Revolutie, orasele celebre candva pentru produsele lor traiesc din amintirea vechii 'glorii". Ana Vlad si cu Adrian Voicu povestesc cum traiesc acum locuitorii oraselor fantoma ajunse la 'groapa de fier vechi" a istoriei.
- Ce v-a fascinat la aceste branduri comuniste?
Cu totii avem prin casa, prin vreun dulap, prin vreo debara, prin vreun pod sau printr-un beci astfel de obiecte pe care le-am parasit la un moment dat si le-am uitat prin vreun colt al casei, dar pe care nimenii nu se indura sa le arunce pentru ca le-au iubit candva.
- Ce credeti ca este atat de special la acele produse?
Fiecare dintre ele are o poveste. Spre deosebire de lucrurile pe care le cumparam astazi cu usurinta si le aruncam fara nici o strangere de inima dupa doar doi ani sa zicem, de acele obiecte romanii nu vor sa se desparta nici acum greu pentru ca au fost procurate cu greutate.
'Le luai cu spaga, le dadeai spaga"
- O perdea de Pascani sau o bicicleta Pegas reprezitau mai mult decat obiectul in sine?
Da. Cu ele deschideai usi, le luai cu spaga, le dadeai spaga, intrai in posesia lor dupa ce stateai vreme indelungata pe o lista de asteptare deschisa la locul de munca. Erau atat de valoroase ca ajungeau sa fie lasate si mostenire. Fiecare obiect avea o poveste care era legata strans de viata cumparatorului. Pe noi aceste povesti ne-au interesat de fapt si am vrut sa vedem si unde s-au fabricat aceste produse ajunse mandria productiei socialiste.
'Fabricile sunt goale si constituie un peisaj dezolant"
- Ati mers deci la fata locului, chiar in orasele care si-au legat numele de aceste branduri. A fost o calatorie cu adevarat 'initiatica?"
A fost ca o intoarcere in timp. De aceea fotografiile pe care le-am facut in timpul documentarii si care sunt acum expuse la Institutul Cultural Roman sunt adunate sub titlul de 'Masina timpului." Lucrurile parca au ramas pe loc acolo, cu diferenta ca fabricile sunt goale si constituie un peisaj dezolant. In rest, ritmul in care se scurge viata este unul cu mult mai lent decat cel cu care suntem noi obisnuiti in Bucuresti si gasesti peste tot urme ale vremurilor trecute.
- Ati locuit in timpul filmarilor chiar in acele orase-fantoma?
Da. Am stat cateva luni in fiecare oras pentru ca trebuia sa dam filmului ritmul si respiratia acelor locuri. De asta a si durat atat de mult: un an documentarea si trei ani filmarea. Am incercat sa surprindem trecerea timpului peste acele localitati, relatiile oamenilor cu obiectele pe care le-au produs candva si pana la urma sa intelegem si noi ce reprezentau cu adevarat in viata romanilor acele branduri.
- In ce orase ati filmat?
In Fieni, unde era faimoasa fabrica de becuri, in Cugir, unde se faceau masini de cusut 'Ileana", 'Nicoleta", 'Veronica", cred ca si 'Rodica", care la origine erau de fapt nume ale muncitoarelor din fabrica, la Zarnesti, unde se produceau motocicleta Mobra si bicicleta Pegas. (Atat fabrica de la Cugir, cat si cea de la Zarnesti produceau in secret si armament.) Am mai fost la Mizil unde se fabrica si inca se mai fabrica salteaua Relaxa, singurul brand comunist care a supravietuit, si la Dragasani unde se produceau celebrii tenisi pe care toti i-am avut sau i-am dorit pe vremuri.
- Omenii de acolo traiesc cu nostalgia vremurilor cand inca se mai fabricau acele branduri?
Sigur. Acele produse reprezinta tineretea lor. Asa cum noi am simtit intrand in acele orase ca ne-am intors in copilarie, asa si ei, la vederea unui obiect care le-a marcat tineretea se intorc brusc cu 20-30 de ani in urma. Era emotionant pentru ei sa povesteasca despre acele vremuri.
'Asta a insemnat Revolutia pentru mine, am avut in sfarsit bicicleta Pegas"
- Voi sunteti foarte tineri. Ati vreo amintire despre vreunul dintre aceste branduri? Adrian, tu ai o poveste legata de ele?
Eu aveam 9 ani in 1989 si de la 6 tot cautam bicicleta Pegas. Imi doream nespus una. Tin minte cum umblam de mana cu parintii de la un magazin la altul, dar bicicleta mult visata era de negasit. Nu era deloc usor sa pui mana pe asa ceva fara pile si relatii.
- Si a ramas pe veci un vis neimplinit?
Din fericire, nu. Mi-am cumparat bicicleta imediat dupa Revolutie. Si pot sa spun fara sa glumesc ca pentru mine asta a insemnat Revolutia. Am avut in sfarsit bicicleta Pegas. Si situatia a fost consecventa cu legendele urbane. Intr-o saptamana mi s-a furat. Am asteptat 3 ani ca sa ma bucur de ea doar o saptamana. Si atunci ai mei, ca sa ma impace, mi-au cumparat o bicicleta nemteasca. Asa ca am uitat instant Pegasu' si aia nemteasca a devenit pentru mine cea mai tare bicicleta ever si singura posibila pe pamant.
- Bicicleta capitalista a batut deci Pegasul comunist. Si tu, Ana, ce amintire ai legata de vreunul dintre brandurile despre care povestiti in film?
Eu am avut pana in timpul filmarilor la 'Metrobranding" o masina de cusut Ileana care a avut de-a lungul timpului in casa noastra diverse functii. In ultima parte a existentei ei ajunsese dulap. Inainte insa, atunci cand nu era folosita ca masina de cusut, era masa de infasat copilul, dulap in care bagai pantofi vechi si o altele. Faptul ca rezistau atat de mult la un moment dat constituiau si un dezavantaj. Se demodau si ocupau si mult loc in casa. Daca ma gandesc bine, apartamentele parintilor nostri sunt in mare parte ocupate de obiectele astea care nu se mai strica.
- Oamenii din orasele in care ati filmat, mai au inca prin case astfel de obiecte, semne ale gloriei lor de mult apuse?
Nu numai ca mai au acele produse, dar inca le mai folosesc. Atata vreme cat nu se strica, si ele par sa nu se strice niciodata, sunt considerate functionale si bune de folosit. Sa nu uitam nici faptul ca orasele alea sunt toate foarte amarate. Oamenii de acolo nu au posibilitatile noastre, ale celor ce traim in orase mari, de a cumpara si de a arunca lucruri cu lejeritate. Ei pretuiesc un obiect care dureaza si e si normal sa fie asa. Ca sa nu mai spunem ca ei sunt cu adevarat atasati emotional de acele produse. Viata lor e legata de ele. Au lucrat in fabrica, le-au produs, destinele oamenilor din acele orase au fost unite cu obiectele pe care fabrica din orasul lor le producea. Cei mai multi nu inteleg nici acum de ce a fost nevoie sa se inchida acele intreprinderi dupa Revolutie mai ales ca unele dintre ele ar fi putut functiona si acum. Adica, totusi, cred ca puteam produce si noi becuri, nu?
Film despre 'perla" turismului in comunist
- 'Metrobranding" este primul film dintr-o trilogie. Spuneti-mi ceva despre celalte doua filme.
Cel de-al doilea este terminat si el. Se numeste 'Victoria" si e dedicat orasului industrial cu acelasi nume creat de comunisti care acum e aproape pustiu. Al treilea film vrem sa fie despre una dintre statiunile balenoclimaterice in mare voga in comunism, despre una dintre 'perlele" turismului din acea vreme, dar nu ne-am decis inca asupra carei statiuni sa ne oprim. Poate Olanesti-Caciulata, unde mergeam cu parintii in copilarie, dar nu stim sigur.










