Aceasta pelicula aparent complicata si SF psihologico-supranaturala te prinde cu o viteza ametitoare. Inceputul este unul politic si se petrece in splendidul hotel Waldorf-Astoria, din fascinantul New York, cu un tip care tocmai trebuie sa-si anunte infrangerea la alegerile pentru Senat, pe numele sau David Norris si, ca un fel de compensatie de destin, o intalneste pe senzuala Elise.

Urmeaza o scena stranie, foarte bine facuta, pe care n-am s-o vi-o descriu ca sa nu va stric cheful de cinefil. Ideea nuvelei lui Philip K. Dick (care ca si Tolkin a murit de mult, din pacate la doar 53 de ani si caruia ii mai datoram si 'Blade Runner" sau 'Minority Report") este una care sa va duca, fireste, cu gandul la teoria conspiratiei, numai ca acum lucrurile merg pana la... un etaj superior. Pentru noi cei din aceasta parte a Europei, care majoritar suntem fatalisti, deci credem, macar din cand in cand, intr-o soarta dinainte stabilita de tipul 'ce ti-e scris, in frunte ti-e pus", socul nu este foarte mare la ideea ca cineva scrie dinainte scenariul fiecarei existente, fata de care te poti abate extrem de putin. Daca insa veti decide sa urmariti filmul ca pe un thriller, veti avea de castigat 105 minute de cinema bine pus la punct, cu urmariri spectaculoase si probabil ca va veti aminti de celebrul 'Omul care trece prin zid", comedia lui Jean Boyer, cu Bourvil, din 1951.

In alta ordine de idei, povestea pare spon¬sorizata de o modista retro, care da puteri magice unei palarioare din fetru moale, numita trilby, o fedora cu boruri mici (cea de care nu se mai desparte directorul Festivalului de la Berlin: Dieter Kosslick) si care a fost inventata o data cu adaptarea pentru scena a romanului, cu acelasi nume, a lui George Du Maurier, in 1894, cu un an inainte de inventarea cinematografului. Ea a fost la mare moda prin anii 1960, fireste nu in tarile comuniste, unde era impus bascul tovarasesc. Din 2010, a devenit vintage si a fost insusit de barbati si femei, deopotriva, devenind un sinonim pentru jazz, datorita lui Frank Sinatra, dar si pentru James Bond, Sean Connery, folosindu-se de acest artificiu intr-unul din episoade, ca sa nu se observe cand intra in joc dublura, mai bine zis cascadorul. Personajele, care par a hotari totul, se impart la randul lor in buni si rai. Terence Stamp este fiara menita a fi urat de spectatorii care vor povestea de dragoste. Dar avem si pe cineva mai cumsecade, rol pentru care a fost ales un actor de culoare (Anthony Mackie), care este destul de charismatic.

Ghinionul lui Emily Blunt este ca a avut de jucat cateva scene de balet, intr-o perioada in care toata lumea s-a concentrat pe marea reusita a lui Natalie Portman din 'Lebada neagra", comparatiile fiind inevitabile, prin urmare englezoaica e la limita ridicolului in momentele cu pricina si poate ar fi trebuit putin scurtate, chiar daca folosesc in dramaturgia peliculei.

Categoric e o productie din familia lui 'Matrix" si 'Inception", fara a fi insa un epigon ori un kitsch. E un prilej sa reflectam la coincidente, o speculatie asupra ororilor din istorie, la ce se ascunde in spatele usilor inchise, care uneori se deschid spre o lume neasteptata. Dar si la influenta stelelor si mai de curand a lunii negre care ne obsedeaza, desi marturisesc ca are intr-o oarecare masura dreptate si Emily Blunt atunci cand declara: 'imi place sa cred ca o forta superioara ne incurajeaza mai mult sau mai putin sa facem anumite alegeri, aratandu-ne un pic drumul...".

Iar Matt Damon este suficient de sincer ca sa marturiseasca faptul ca dupa ce a vazut 'Baieti buni", filmul lui Scorsese din '90, s-a simtit ca Ray Liotta, care dupa ce ia o doza de cocaina are impresia ca e urmarit non-stop de un politist (un fel de secu al lor).

ACTIUNE / SUA 2011 - THE ADJUSTMENT BUREAU
1h 45min.
regia: Robert Schwentke.
regia: George Nolfi.
cu: Matt Damon, Emily Blunt, Fabrizio Brienza,
Terence Stamp, John Slattery, Michael Kelly,
Anthony Mackie.
distribuit in Romania de Ro Image 2000