Pe fondul unor riffuri halucinante se ridica o voce transgresiva, cand aspra, cand suava, care ti se intipareste in urechi. Intre timp, basul subtil, dar obraznic se joaca de-a v-ati ascunselea cu o baterie delicios de incapatanata.

Toate astea se petrec intr-un context sonic care imbina electro-rockul cu ceva revolutionar - ceva ce nu poate fi numit decat pop'n'roll.

Asa suna Changing Skins, una din cele mai tinere si mai promitatoare trupe autohtone de rock.

Formatia a luat nastere in anul 2009 din initiativa lui Horatiu Ghibu (voce) si a lui Stefan Mustata (chitara). Changing Skins inregistreaza cateva succese cu melodiile Ain't Worth It si Perfect Foes, prima fiind intens difuzata la radio si cea de-a doua castigand admiratia publicului la finala concursului "Tuborg Sound".

Dupa cateva schimbari de componenta, trupa isi gaseste echilibrul in 2011 cand ii adauga in line-up pe Adrian Cotoara (chitara bas) si pe Raluca Pascaru (tobe).

Am povestit cu Changing Skins care au fost de acord sa ne vorbeasca despre dragostea lor pentru muzica, despre importanta unui mesaj cu substanta, si, nu in ultimul rand, despre speranta lor ca vor reusi sa schimbe ceva in industria muzicala romaneasca.

De unde vine numele vostru si ce inseamna?

Horatiu: In momentul in care am inceput acest proiect cu Stefan, amandoi ne aflam intr-o perioada de schimbare, atat pe plan muzical cat si personal, asa ca numele ne-a venit foarte natural.

Ce influente muzicale aduce fiecare membru si cum va marcheaza acestea stilul?

Stefan: Fiecare din noi a abordat alte ramuri ale muzicii rock si isi aduce aportul in mod personal. In momentul de fata, ascultam genuri muzicale diferite. Eu ascult foarte multa muzica electronica (Depeche Mode, Gorillaz, Skrilex etc.) dar si chestii ca My Chemical Romance sau Nick Cave and the Bad Seeds. Horatiu prefera zona Rob Zombie, Turbonegro, The Cumshots; Adi apreciaza trupe ca Beastie Boys si cele din aria hardcore, pe cand Raluca e adepta teen-rockului si a funkului.

Changing Skins este o trupa asa cum nu sunt multe in tara. Ma refer la faptul ca va aflati undeva intre mainstream si underground. Este greu sa compui muzica in asa fel incat sa-ti pastrezi integritatea artistica, dar sa ai si success comercial?

Horatiu: Personal, nu stiu exact unde ne situam. Ramane de vazut. Important este ca tot ce facem este natural pentru noi!

Stefan: Sunt de acord cu Horatiu. Scriem muzica asa cum simtim si de aici vine diversitatea pieselor. Nu ne impunem un anumit stil.

In Romania, devotamentul este combustibilul necesar pentru supravietuirea trupelor. Cum luptati impotriva mediului muzical neincurajator din tara?

Stefan: Cu siguranta devotamentul este combustibilul necesar deoarece momentan in Romania nu exista multi promoteri care sa vina in intampinarea trupelor de acest gen si, automat, este foarte greu ca o formatie sa supravietuiasca intr-un astfel de mediu, nu foarte "prietenos".

Mesajul vostru este unul eclectic. Aveti piese care aduc o critica vehementa societatii de consum (Ain't Worth It), dar si melodii ludice de dragoste (Lady Hoax). Care este "agenda" voastra tematica?

Stefan: Cum spuneam mai sus, procesul creativ este unul natural... Textele sunt inspirate din viata noastra de zi cu zi. Sunt convins ca multa lume se poate identifica cu ele. Toata lumea s-a intalnit cu o "lady hoax", respectiv un "mister fraud".

La sfarsitul lui octombrie incepe sezonul vostru concertistic. Participati si la Global Battle Of The Bands. De ce v-a luat atat de mult timp sa intrati in spotlight?

Horatiu: Cred ca am acordat foarte mult timp procesului creativ. Ma refer in special la aranjamentele pieselor dar si la melodiile in sine. Din start nu ne-am impus un termen limita. Am vrut sa facem totul in asa fel incat sa fim noi multumiti de rezultate. A mai fost si problema colegilor de trupa pe care nu i-am gasit foarte usor. Suntem foarte incantati si recunoscatori ca ii avem pe Raluca si pe Adi in echipa. La sfarsitul lunii octombrie avem primele aparitii live programate; pe 26 vom deschide concertul OCS din Club A, pe 28 vom deschide concertul The Mono Jacks in Jukebox, iar pe 29, tot in Jukebox, vom canta alaturi de Blue Nipple Boy. Am fost foarte placut surprinsi de felul in care ne-au intampinat trupele si dorim sa le multumim pe aceasta cale.

Cum se deosebeste CS de celelalte trupe romanesti?

Stefan: Cei din public vor fi in masura sa raspunda la intrebarea aceasta! Cred ca multi vor fi surprinsi de modul in care piesele sunt abordate live. Pe inregistrari am preferat sa punem in evidenta munca de studio si un vibe mai electro, iar live am ales sa prezentam un "rock set", fara a omite toate sunetele de care ne-am folosit in studio.

Sunteti o formatie care acorda importanta majora "accesoriilor" muzicii: look, prezenta scenica, artwork. Cat de important este sa iti definesti identitatea ca trupa si prin altceva decat prin sunet?

Horatiu: Credem ca este foarte importanta latura vizuala a unei trupe. Publicul trebuie rasfatat cu mult mai mult decat cu un sunet bun si o prestatie corecta in concerte. Cred ca la acest capitol majoritatea trupelor romanesti ar pica examenul. Ideea de baza este "lasa ca merge si asa". Ca muzician, atunci cand urci pe scena, trebuie sa te prezinti ca un actor pe scena unui teatru. Cand esti pe acolo, nu mai esti omul de zi cu zi, esti un personaj care incearca sa transmita ceva. Fiecare muzician are un alter-ego care trebuie sa iasa la suprafata atunci cand se adreseaza publicului.

V-ati gandit vreodata sa plecati din tara ca sa va lansati cariera afara?

Horatiu: Probabil ca fiecare din noi a cochetat cu acest gand. Sunt foarte multe lucruri in joc.

Cum ati descrie CS in cateva cuvinte?

Stefan: Energic, lasciv, sexual si... ecletic!

Horatiu: Hot Core!