Unul dintre punctele forte ale manifestarii 'Filme de Cannes la Bucuresti" a fost intalnirea selectionerului peliculelor care ajung in competitia prestigiosului festival, Thierry Frémaux, cu presa si cu studentii de la UNATC.

La anul, Thierry Frémaux implineste 10 ani de cand este delegatul general al Festivalului de Film de la Cannes, adica, pana la un punct, omul cel mai curtat si, in final, cel mai injurat din intreaga lume cinematografica. 'Daca intr-un an selectia este buna, acest lucru se datoreaza exclusiv cineastilor; daca este un an mai slab, asta este doar din cauza mea. Aceasta este perceptia generala a lucrurilor. Orice as face, eu nu am nici un merit", a declarat, glumind, Thierry Frémaux. El este o personalitate-cheie a industriei cinematografice mondiale pentru ca Festivalul de la Cannes este evenimentul cultural cu cea mai mare acoperire mediatica. 'In aceasta lume exista patru manifestari care intereseaza toata populatia globului, in consecinta mereu in vizorul presei: Jocurile Olimpice, Campionatul Mondial de Fotbal, Turul Frantei si Festivalul de Film de la Cannes."

Festivalul de la Cannes, 'echipa cu cei mai buni jucatori"

Pentru ca toata lumea era curioasa sa afle cum se face selectia la Cannes, viitorii cineasti pentru a face filme dupa 'reteta" care sa le asigure prezenta pe covorul rosu, iar criticii pentru a dezbate problema, Thierry Frémaux a marturisit ca reteta este in fapt tocmai aceea ca nu se face nimic dupa reteta. Pana a ajunge insa la cele 12 zile de fast si stralucire, Thierry Frémaux sta din ianuarie pana in aprilie intr-o sala de cinema ('unde traiesc, mananc si uneori dorm") si vede filmele inscrise in preselectie.

'Cannes-ul e cel mai democratic festival. Adica, daca oricare dintre voi face un film de vreo o ora si ceva, filmat cu o camera mica sau cu telefonul mobil, si decide sa ni-l trimita, poate fi sigur ca va fi vazut de cineva. Recunosc ca nu vad eu toate filmele. Dar, din cele cam 1700 de filme inscrise anual, ajung sa vad vreo 700-800, restul fiind vizionate de niste comitete de selectie care ma ajuta. Ma veti intreba, probabil, daca vedem filmele integral. Si raspunsul meu e «nu intotdeauna» pentru ca, dupa atatia ani de experienta, cam stim ce merita si ce nu merita selectionat.

Din 1700 de filme inscrise in preselectie, ajung la festival doar 50, iar unul dintre reprosurile frecvente pe care le primesc este faptul ca sunt aproape an de an prezenti cam aceiasi cineasti: Lars von Trier, Tarantino, Wong Kar Wai sau fratii Dardenne. Explicatia este foarte simpla: marii regizori fac filme mari. Si in anii '60 la Cannes erau prezenti mai mereu Antonioni, Tarkovski si Bergman. Asa cum pana in 2006 din echipa nationala a Frantei nu putea lipsi Zidane. Festivalul de la Cannes este si el o «echipa» de top care-i include, bineinteles, pe cei mai buni «jucatori». Nu se poate altfel", a continuat Thierry Frémaux asemanarile cu lumea sportului.

'Moartea domnului Lazarescu" - 'un certain regret"

Intrebat fiind ce l-a fermecat la cinematografia romaneasca, Thierry Frémaux a spus ca cel mai interesant lucru este tocmai ca nu exista o cinematografie romaneasca colectiva, ci ca fiecare regizor in parte are propriul sau 'cinema". 'Primul film romanesc care mi-a atras atentia a fost «Moartea domnului Lazarescu». L-am selectionat in sectiunea «Un certain regard» si pot spune azi ca acest lucru mi-a provocat «un certain regret». Imi pare rau ca nu l-am inclus, la vremea lui, in competitia oficiala. De altfel si «4, 3, 2» a fost inclus, ini­tial, tot in aceeasi sectiune si acolo a ramas pana cu doua zile inainte de festival. Dar am facut acest lucru ca sa-l pastrez ca pe o surpriza." Facand o paralela cu 'Oameni si zei" (regia Xavier Beauvois), film pe care Thierry Frémaux l-a ales sa fie proiectat in seara de gala a evenimentului de la Bucuresti, selectionerul celui mai mare festival al lumii si-a expus 'crezul": 'Cinematograful este ca o Biserica Mondiala, e un instrument de cunoastere a lumii, o cale de dialog si, de ce nu, un mod de a aduce pacea. Iar noi, cei implicati in acest fenomen, suntem asemenea unor preoti misionari devotati trup si suflet «credintei» noastre".