Desi titlul este identic cu al unei pelicule cult a lui Claude Chabrol din 1959 si tot frantuzescul, semnat de Jean-Charles Tacchella in 1975, care a fost urmat si de un remake in America, in 1989, n-are nicio legatura cu cele mentionate, doar ca este unul din categoria celor foarte bune.

Productia spanioleasca, aratata in avanpremiera la TIFF-ul de anul acesta, editia a-X-a, este absolut cuceritoare si te face sa regreti ca nu esti barbat si ca n-ai macar doi veri primari! Legatura dintre ei pare mai solida si mai subtila decat intre frati, fiecare cu cate o personalitate extrem de originala, incepand cu parasitul inainte de nunta si continuand cu vazduhistul care se plange adesea ca sufletul incearca sa-i evadeze din trup, lesina din te miri ce si are un ochi acoperit, precum piratii, ori cel foarte cu picioarele pe pamant si enorm simt practic.

Principalul: Quim Gutierrez, frumusel foc, nu se stie de ce ramane singur in fata altarului (probabil visul oricarei femei, avand in vedere ca de obicei ele sunt victimele abandonului din lipsa de curaj). Exasperat dupa ce bombane zdravan fata, pe care o iubeste in continuare, decide sa plece undeva la tara, in cautarea primului amor, Martina, o splendida spanioloaica, focoasa rau, nascuta la Valencia acum 31 de ani, Inma (Inmaculada pe numele ei adevarat) Cuesta. Ea are si un baietel tare dulce, in scenariul semnat tot de realizator, un pusti usor depresiv si plin de idei, dintre cele mai bizare, inventand jocuri stranii, dar care pot da idei stralucite. E de remarcat cam cum arata un sat intr-o tara atat de frecventata de romani, latini de-ai nostri, si cat de eleganti sunt barbatii in zi de sarbatoare, ceea ce cred ca o sa ne mai ia cateva sute de ani, ca sa-i ajungem din urma.

Ca sa fie cat mai de succes la public, decorul ales este undeva pe malul marii, dar si cu stanci ca de munte in jur, plus un balci, asa cum exista prin multe locuri pe lumea asta, pentru ca nu oricine are norocul unui EuroDisney. Oamenii se multumesc si cu itinerantele, care se strecoara de pe malul Tamisei pana in Coasta Cannes-ului! Scena din deschidere e filmata, dupa cum ne-a obisnuit si Adrian Sitaru cu 'Din dragoste cu cele mai multe intentii", actorul neavand interlocutori vizibili, ci doar camera, sugerandu-ni-se ca ni se adreseaza noua preponderent. Totul e conceput cu multa senzualitate, dar si umor si duiosie, realizatorul laudandu-se chiar cu faptul ca este proiectul care i-a iesit cel mai aproape de ce si-a dorit. Ma intreb cati alti creatori pot declara cu mana pe inima acelasi lucru?

Cadrele in sine sunt dintre cele mai speciale, filmarea de sus din biserica ramanand una de retinut. Muzica ajuta enorm si puncteaza fara sa deranjeze. Temperamentul hispanic nu se dezminte, iar incercarile barbatesti sunt si ele general valabile. Inclusiv agatatul fetelor ori holbatul pe plaja. Mesele de familie complicate si de invidiat pe ecran ar putea fi si ele o sursa de inspiratie pentru niste intalniri occidentale, chiar si la tara. Un personaj adiacent este un fel de intelept cu mult alcool la bord, specialist in pescuit, binecuvantat cu o fata splendida, dar putin cam... prostituata. Conflictul dintre cei doi incearca sa fie stavilit de un mediator de ocazie, mustaciosul Sardinuca, barbatul care e convins ca le stie pe toate. Din galeria doamnelor (mai mult sau mai putin) nu lipseste nici lipitoarea care distruge orice personalitate, prostindu-l pe un fraier caruia ii si place sa se lase incalecat.

In plus, aveti si o reteta sigura, desi usor periculoasa, cum sa scapati de toate angoasele din lume. Si o recomandare: faceti-va un bilant al verilor si vedeti daca v-ar iesi un scenariu!

VERII/PRIMOS
5 din 5 stele
Spania, 2011, 1h 38min.
Regia: Daniel Sanchez Arevalo.
Cu: Quim Gutierrez, Raul Arevalo, Adrian Lastra, Inma Cuesta, Clara Lago, Nuria Gago.
Distribuit de Transilvania Film