Ramasesem datoare cu ceremonia de deschidere. Unii au vazut-o pe internet, altii - ca mine - mai norocosi, pe Canal+ (postul acela de nu dubleaza filmele - ha! ha!) care a transmis in clar, cum se zice pe aici, adica necodat, cum mai facea si HBO-ul in Romania.

Fireste ca totul s-a invartit in jurul marelui trofeu mediatic care este Robert de Niro, presedintele juriliul din acest an, perfect ca imagine, cu conditia sa nu-l pui sa vorbeasca.

La conferinta de presa dinaintea ceremoniei de deschidere italianul Bernardo Bertolucci, excelent orator si povestitor, glumea cu jurnalistii ca nimeni nu trebuie sa se astepte ca De Niro sa spuna ceva cand acesta din urma ii va inmana premiul Palme d'Honneur (pe care chiar Bertolucci l-a distribuit in 'Novecento" alaturi de zveltul, pe atunci, Depardieu).

Pana la urma, trofeul Palme d'Honneur, i-a fost inmanat lui Bertolucci de Gilles Jacob, legenda vie a Festivalului si directorul acestuia, care i-a adus un omagiu si Mariei Schneider, (infranta de un cancer, in februarie).

Italianul de geniu care ne-a daruit 'Ultimul imparat" si 'Visatorii", a avut o prima replica geniala: 'Habemus Palma" ca replica la titlul regizorului italian Ninno Moretti, 'Habemus Papam".

Apoi, Jacob le-a urat italienilor sa aiba energie, sa critice si sa se indigneze. Nu degeaba e socotit poet si interesat de politica! La el, la Visconti si la De Sica, prefer sa uit ca au fost marxisti...

Induiosatoare a fost sala care l-a ovationat pe Bertolucci stand in picioare, in vreme ce regizorul italian era in scaunul rulant, dar cum cu ironie mentiona intr-un interviu despre reconditionarea peliculei 'Conformistul": 'Mai bine ma reconditionau pe mine...". Se cunoaste ca e fiu de critic de cinema, un fel de echivalent al lui Nae Caranfil, cu umor si stil.

Dar sa ne intoarcem la De Niro, de la care nici un mare jurnalist ca Michel Denisot n-a reusit sa obtina mare lucru. Cand l-a intrebat ce parere are de lichidarea lui Osama, a zis ba ca nu se astepta ca Obama sa reuseasca, ba ca era normal... Locul lui este evident pe ecran sau cu un discurs bine ticluit de altii.

Lucrurile aveau sa e repete, dar nu la fel de rau si la Johnny Depp. Aclamat de public, cu tipete pana la lesin, la raspunsuri a fost vadit stanjenit, scotandu-si mereu copiii in fata, probabil si ca sa mai taie din elan asaltatoarelor.

Pirati multi, spectatori putini

La proiectia 'Piratii din Caraibe" n-a fost chiar foarte multa lume la vizionare. Snobisme de Cannes! Mie una mi s-a parut cel mai izbutit epidod, cu umor si multa imaginatie, chiar daca tema acestei parti este oarecum 'expirata": piratii sunt in cautarea 'Fantanii tineretii, desi intre timp s-au inventat chirurgii esteticieni si mai inainte chiar tratamentele Anei Aslan.

Filmul o aduce in prim plan pe frantuzoaica Astrid Berges, in rolul sirenei Frisbey, venita parca direct de la Ulise, frumoasa si cu aceeasi candoare a Laurei Vasiliu din '4 luni, 3 saptamani si 2 zile".

De mentionat este si cu muzica lui Hans Zimmer, ametitoare si invaluitoare, care cu siguranta va aduce mult public tanar in salile de concerte, caci creeaza dependenta.

La aparitia actorilor din film la interviuri, inclusiv cu Penelope Cruz, Ian McShane sau Geoffrey Rush, a plouat ca niciodata cu reclame pe ecranul din spatele lor, adesea acoperidu-le chipul cu publicitatea.

Noroc ca Thierry Fremaux, delegatul general, maestru de ceremonii si creierul Festivalului e intelept si recunoaste ca exista doua lumi paralele: cea a cinematografului care face placere si cea in care nu stim ce grozavii sa mai inventam, ca sa le punem pe panza, cu enorm de mult talent: de la adolescentul criminal din 'We Need to Talk About Kevin" la pedofilul pe care nimeni nu-l descopera la timp din 'Michael", trecand pe la Kim Ki-Duk, care intr-un autoportret de 100 de minute, ne asasineaza cantand si plangand, cersind un premiu si amenintand cu sinuciderea, imbracat ca un cersetor, dar nesatul de aplauzele extrem de permisive si paradoxale.

Calatoria pe Luna a lui... Georges Melies

A mai existat un moment de gratie absoluta, la care initial au avut acces doar cei aflati in sala la Ceremonia de deschidere: filmul din 1902, 'Calatorie in Luna" al magicianului, la propriu si la figurat, George Melies. S-a difuzat varianta color, nu 'colorizata" ci colorata manual chiar de artistul-regizor, restaurata si extraordinar de moderna si de clarvazatoare, cu o nava care amerizeaza la intoarcerea pe Pamant!

Pelicula are mult haz, de la cum se vede Pamantul de pe astru, cum savantii care se cearta intre ei aduc un bastinas cu un schelet vizibil pe trup, pe care il trateaza ca pe extraterestrii din SF-urile de mai tarziu, cu fete semi-despuite care ii ovationeaza, cu o natura tulburatoare, cu costume care seamana cu cele din Harry Potter, cu multe palarii, cu dominante de rosu, verde, galben si sepia, cu un telescop de vis, ba chiar si cu o umbrela in marele voiaj, totul in nuante care amintesc de pozele cu actori ale anilor 30, care prideau cam la fel culoare, parand hasurate.

La Melies ninge si ploua, ca acum pe scenele de teatru, cresc ciuperci gigantice si cu siguranta halucinogene, plutesc pesti si meduze, sunt o puzderie flori... Ce calatorie mirifica cinematografica in timp si spatiu...

VA URMA

Din epidodul viitor: 'Michael", si mai ales fratii Dardenne, mai izbutiti ca niciodata cu 'Le gamin au velo", care merge in trendul copiilor imposibili, dar fara excese torturante pentru public, dar si 'Habemus Papam", care se pare ca ii va aduce Printului Rosu : Michel Piccoli un premiu .

Din capitala filmului, Cannes,

Irina-Margareta Nistor