La sfarsitul acestei saptamani va intra pe ecrane 'Partea ingerilor", cea mai noua pelicula a lui Ken Loach, film care a luat anul acesta Marele Premiu al Juriului la Festivalul de la Cannes.

Cu o poveste care te trece prin toate starile, de la mila la enervare, de la veselie la depresie, de la neputinta la durere, de la ingretosare la incantare, de la cinste la pactizare cu infractorul si de la infrangere la triumf, filmul lui Ken Loach face o reclama excelenta Scotiei, cetatenilor ei de mana a saptea certati din nastere cu legea si mai ales comorilor ei cele mai de pret: castelele si whisky-ul.

Titlul se refera la un fenomen care are loc in cadrul procesului de maturare a whisky-ului, si anume evaporarea a 2% pe an din pretioasa licoare adunata intr-un butoi. Desi, dupa cum se stie, scotienii sunt destul de zgarciti in general, cand vine vorba de disparitia in neant a acestui 2% din fiecare butoi sunt totusi inexplicabil de generosi. Scotienii cred ca ingerii au si ei dreptul la un drink mic, lucru pe care il respecta, la o adica, astfel ca whisky-ul evaporat poarta denumirea draguta foc de 'partea ingerilor".

Filmul este o comedie amara ce ii are in centrul actiunii pe niste tineri care primesc din partea statului britanic o a doua sansa. Avand la activ nenumarate amenzi pentru violenta, furtisaguri de prin magazine, tulburarea linistii publice, ba chiar si ceva luni bune de parnaie, acesti teribilisti inadaptati proveniti din familii disfunctionale ajung sa presteze munca in folosul comunitatii. Cel care ii ia in grija este, in mod paradoxal pentru un barbat simplu si fara prea multa educatie, un om cu un hobby fin: whiskyul vechi. El ii introduce pe acesti golanasi din suburbiile Glasgow-ului in tainele fabricarii bauturii devenita brand pentru Scotia. Iar unul dintre ei, Robbie, care isi doreste sincer ca viata lui sa se schimbe, caci intre timp iubita lui a adus pe lume un fiu, dovedeste ca are un rarissim talent de degustator. Ei pornesc, precum cavalerii Mesei Rotunde, in cautarea Sfantului Graal, numai ca acesta este unul puternic alcoolizat. Experienta de mici infractori isi va da mana cu noul lor hobby, schimbandu-le complet viata in bine. Se pare deci ca pana si acesti pusti nascuti fara noroc au avut parte de protectia unor ingeri, a unor ingeri cam abtiguiti de partea care le revine din fiecare butoi de la fiecare distilerie scotiana, dar suficient de eficienti totusi.

Ken Loach, ingerul

Regizorul insusi s-a dovedit a fi un astfel de inger poznas chiar pentru actorii sai, pe care i-a ales de pe strada, schimbandu-le complet traiectoria vietii. Personajul principal, Robbie, este jucat de Paul Brannigan, un antrenor de fotbal anonim de la un club de cartier. Cand scenaristul l-a intalnit pe Paul Brannigan, acesta avea un job la un centru comunitar in colaborare cu politia pe un proiect de tip 'Initiative comunitare de reducere a violentei prin sport". Mai precis, antrena echipe de fotbal formate din copii de pe strada. In plus, in timpul discutiilor cu Ken Loach, isi pierduse si aceasta modesta slujba. Acum Paul e deja un actor cu cota, care tocmai a terminat filmarile la un SF in care joaca alaturi de Scarlett Johansson si se pregateste sa joace in alta productie. Iata deci ca miracolele nu au disparut cu totul din lume.

Siobhan Reilly, care a jucat-o pe Leonie, iubita lui Robbie, este in viata reala profesoara suplinitoare. Ea s-a prezentat la casting vazand anuntul in ziar. Cand a aflat ca va juca rolul unei fete insarcinate, a intrebat daca vor sa-si aduca niste haine de gravida pe care le avea pe-acasa de la verisoarele ei. Producatorii au intrebat-o daca nu cumva poate sa aduca de-acasa si un copil mic. Asa se face ca bebelusul care apare in film ca fiind copilul nascut de ea este de fapt, un nepotel de-al ei.

In film apare si : Charlie Maclean, un expert in whisky care isi joaca propriul rol, si el, fara nici un fel de experienta actoriceasca: 'Ultima data cand am urcat pe o scena a fost cu Doctor Faustus, prin scoala generala", glumeste degustatorul profesionist.

Ken Loach recunoaste ca a muncit pe branci la acest film, nu doar ca sa gaseasca actorii, ci si locurile de filmare. Prospectiile au constat in vi­zitarea a zeci de distilerii si, in mod evident, in degustarea a nenumarate pahare cu whisky. Meseria de regizor presupune insa si astfel de sacrificii.