Dictatura şahului şi filmul care nu are voie să fie film.
scris de Alex Tocilescu 18 martie 2012
Printre exporturile de succes ale Cehiei se numara - probabil in mod neasteptat - pe langa automobilele Skoda si diverse marci de bere, si festivalul One World, ajuns in Romania si alte zece tari cu ajutorul Institutului Ceh. Actuala editie a fost dedicata memoriei lui Vaclav Havel, unul dintre initiatorii si sustinatorii festivalului, si a adus la Bucuresti documentare din intreaga lume - si care au acoperit o gama larga de subiecte, de la certurile iscate de construirea unei fabrici Hyundai in oraselul ceh Nosovice la caderea regimului Mubarak din Egipt sau de la istoria miscarii Black Power din Statele Unite la calatoria unei conserve de ravioli cu carne, care incepe in Brazilia (unde sunt extrase minereurile de fier din care este fabricata) si ajunge, la un moment dat, si in Romania.
Printre exporturile de succes ale Cehiei se numara - probabil in mod neasteptat - pe langa automobilele Skoda si diverse marci de bere, si festivalul One World, ajuns in Romania si alte zece tari cu ajutorul Institutului Ceh. Actuala editie a fost dedicata memoriei lui Vaclav Havel, unul dintre initiatorii si sustinatorii festivalului, si a adus la Bucuresti documentare din intreaga lume - si care au acoperit o gama larga de subiecte, de la certurile iscate de construirea unei fabrici Hyundai in oraselul ceh Nosovice la caderea regimului Mubarak din Egipt sau de la istoria miscarii Black Power din Statele Unite la calatoria unei conserve de ravioli cu carne, care incepe in Brazilia (unde sunt extrase minereurile de fier din care este fabricata) si ajunge, la un moment dat, si in Romania.
'Acesta nu este un film" este un film
Unul dintre cele mai asteptate (dar si emotionante) filme ale festivalului a fost pelicula 'Acesta nu este un film", a iranianului Jafar Panahi. Nu neaparat pentru ca autorul este unul dintre membrii marcanti ai Noului Val al filmului iranian, premiat la festivalurile de la Cannes, Venetia si Berlin - ci din cauza povestii filmului (sau non-filmului) sau.
Pe 30 iulie 2009, regizorul, care nu s-a ferit niciodata sa critice sistemul politic din Iran in filmele sale, a fost arestat - fara ca autoritatile de la Teheran sa specifice motivul - si a primit interdictie de a parasi tara. Cateva luni mai tarziu, Panahi a fost din nou arestat si trimis in judecata, sub acuzatia de conspirare in scopul de a comite crime impotriva sigurantei nationale, precum si propaganda impotriva Republicii Musulmane Iran. Tribunalul l-a condamnat la sase ani de inchisoare si o interdictie de 20 de ani de a face sau regiza filme, a scrie scenarii, a discuta cu media din Iran sau strainatate si a parasi tara. Asa s-a nascut ideea peliculei 'Acesta nu este un film" - in care Panahi, pus sub arest la domiciliu, si un colaborator al sau, Mojtaba Mirtahmasb, se filmeaza in apartamentul regizorului; Panahi povesteste scenariul peliculei la care lucra inainte de a i se interzice sa mai faca film, analizeaza cateva scene din alte filme ale sale, vorbeste la telefon cu cateva persoane, urmareste de pe balcon focurile de artificii din oras care au loc cu ocazia unei sarbatori si, la sfarsit, face o plimbare cu liftul din bloc, impreuna cu un tanar care ii tine locul cumnatului sau, gunoierul imobilului. Din punctul de vedere al lui Panahi, acesta nu este un film, neavand nici scenariu, nici regie; totusi, regizorul s-a incumetat sa trimita realizarea sa la festivalul de la Cannes, pe un stick USB ascuns intr-o placinta - iar pelicula a castigat premiul Carrosse d'Or, acordat de catre Societatea Franceza a Realizatorilor de Film pentru curaj si independenta de gandire.
Insa 'Acesta nu este un film" este mai mult decat un act de sfidare la adresa unui regim autoritar - ci functioneaza si ca film, aratand singuratatea si anxietatea lui Panahi intr-un oras asupra caruia pluteste o amenintare difuza; la un moment dat, un prieten il suna pe regizor de pe strada, si in timp ce cei doi stau de vorba, prietenul inchide brusc, explicand ca tocmai este legitimat de politie (mai tarziu suna din nou pentru a il linisti pe Panahi - fusese vorba de un control 'de rutina", pentru ca avea la el o camera video). De asemenea, Panahi vorbeste la telefon (singurul sau mijloc de comunicare cu exteriorul, avand in vedere ca majoritatea siteurilor pe care incearca sa le acceseze de pe laptop sunt blocate), cu avocata sa, care isi cere scuze ca nu a putut face mai multe pentru el si ii spune ca va trebui sa petreaca cel putin cativa ani in inchisoare. Absurditatea acuzatiilor aduse de regimul de la Teheran lui Panahi sunt dureros de evidente pentru toata lumea, insa nimeni nu poate face nimic - iar regizorul este obligat sa stea in casa, asteptand sa fie dus la inchisoare. Acest lucru se poate intampla oricand: de fiecare data cand suna soneria, de partea cealalta a usii ar putea fi o vecina care il roaga pe regizor sa aiba grija de cainele ei - sau politia. Pana astazi, Panahi nu a fost inca trimis dupa gratii - insa coautorul filmului, Mojtaba Mirtahmasb, a fost arestat la cateva luni dupa prezentarea filmului la Cannes, sub acuzatia de spionaj.
Unde este 'capitala sahului"?
Un documentar nu la fel de dramatic, dar cu un subiect fascinant, este 'Planeta Kirsan", al polonezei Magdalena Pieta. Aceasta urmareste pregatirile unui baiat, Amir, care urmeaza sa participe la campionatul national de sah (la categoria juniori) - si poate ca filmul nu ar fi atat de interesant daca respectivul campionat nu ar fi cel al Calmichei, o mica si saraca republica a Federatiei Ruse, condusa pana in 2010 de excentricul milionar Kirsan Iliumjinov. Acesta, el insusi campion national de sah la numai 15 ani si actualul presedinte al Federatiei Internationale de Sah, FIDE, este obsedat de 'jocul mintii", pe care l-a decretat materie de studiu obligatorie in primele trei clase scolare. Conform strategiei lui Iliumjinov, Calmichia urmeaza sa fie 'viitoarea Capitala Mondiala a Sahului", iar primii pasi au fost deja facuti in aceasta privinta: in capitala tarii, Elista, au loc aproape anual turnee la care participa mari maestri internationali. Prietenos si zambitor, Iliumjinov explica realizatorilor filmului ca sahul a fost adus pe Pamant de catre o civilizatie extraterestra (de altfel, in 1997 politicianul a declarat ca ar fi fost rapit de acestia, care l-ar fi luat la o mica plimbare prin univers) - si ca practicarea jocului va ajuta omenirea sa devina mai buna. In acest scop, copiii din Calmichia striga in fiecare dimineata, cu pasiune, 'cea mai importanta piesa este regele", iar la orele de sah unii izbucnesc in plans atunci cand invatatorii ii cearta pentru o mutare gresita. Chiar daca drama unui copil care pierde o partida de sah este minora in comparatie cu cea a unui regizor pe care il asteapta inchisoarea, amatorii de film documentar le sunt probabil recunoscatori organizatorilor One World Romania pentru ca le-au oferit posibilitatea sa le vada - alaturi de celelalte 48 de filme din festival.










