Dupa 18 ani de la lansare, EUROPAfest a devenit unul dintre evenimentele muzicale de referinta ale Capitalei.

Prin concursurile festivalului au trecut o serie de muzicieni care azi sunt vedete in toata lumea, iar in serile de concerte vin cele mai cunoscute trupe de jazz si blues ale momentului.

Luigi Gageos, directorul festivalului, este cel care a reusit sa aduca performanta interpretativa din domeniul muzicii clasice, a jazzului si a bluesului mai aproape de public, fiind principalul promotor al evenimentului. Intr-un interviu pentru Romania Libera, Luigi Gageos povesteste cum se organizeaza un eveniment cu sute de invitati si ce surprize ne asteapta la EUROPAfest 2011, ce se va desfasura intre 7 si 13 mai.

Initial, EUROPAfest incepuse sub titulatura de Jeunesses Musicales, adica a fost dedicat din start tinerelor talente. Dupa 18 ani, sigur acesti tineri au crescut valoric. Le-ati urmarit cariera, v-au facut surprize?

Luigi Gageos: Nu numai ca le-am urmarit evolutia, chiar am facut lucrul acesta ca sa vedem unde ne putem situa si ne doream sa vedem ce reusesc sa faca laureatii concursului nostru si ce alte concursuri castiga. Am ramas uimiti inca din primul an, in 1993, de nivelul celor care castigau concursul aici. Discutia cu membrii juriului era ca nu as fi vrut ca jurizarea lor sa fie realizata sub aspectul ca se da un premiul I pentru ca Bucurestiul, Romania sunt la marginea Europei. Concursul in sine trebuia sa dea acele premii care s-ar fi dat la oricare din marile concursuri internationale. Si surpriza mea a fost ca lucrurile au stau chiar asa. Imi aduc aminte de Rita Meier din Elvetia, la clarinet, a castigat la noi, pe urma a devenit solista la Opera din Zürich, unde cred ca e si acum. Imi aduc aminte de violonistul Alexandru Tomescu, care pe atunci nu exista ca nume, dar a luat premiul I la noi, dupa care a ajuns la Gioventu Musicale din Italia si a intrat la sectiunea Paganini, unde a fost premiat, apoi a fost solist cu Orchestra Mondiala de Tineret, cu care noi eram parteneri.

La fel, imi amintesc de un alt roman, Remus Azoitei, primul laureat de la noi care este acum profesor de vioara la Royal Academy si solist bine-cunoscut, a cantat cu Nigel Kennedy in Festivalul Enescu si canta pe marile scene europene.

Sa nu uitam de violonista Shi Shuai din China, care a luat premiul I, i s-au dat burse peste tot si nu au mai lasat-o britanicii sa plece in Statele Unite.

Ati fost o rampa de lansare pentru ei...

L.G.: Da, iar lucrul cel mai clar, vizavi de vizibilitatea si calitatea concursurilor pe care le facem, e faptul ca sunt muzicieni din strainatate care vin si de trei ori. Si stiti ca in afara de concurs te mai lovesti in Romania si de viata de zi cu zi - cazare, masa - si, cu toate astea, gasesc extrem de bine facut programul, comunicarea lui si asa mai departe.

Record pe regiune la numarul de flautisti

Cum va simtiti dupa atat timp in postura de organizator? Va simtiti la fel de energic ca la inceput?

L.G.: Ma simt si bine, dar la un moment dat parca as fi vrut mai mult. Exact cum se intampla in viata: la 6-7 ani faci lucrurile mai greu, cand ai 18 ani ar trebui sa ai mai multa usurinta. Din pacate, societatea romaneasca inca nu stie sa isi respecte valorile, face ce a facut de-a lungul intregii noastre istorii. Ceea ce facem noi e o valoare. Faptul ca anul acesta avem la concursul de flaut un record din regiune pe numarul de muzicieni, 145 de concurenti, ne situeaza in primele doua concursuri in acest an pe flaut. Faptul ca BBC considera Bucharest International Jazz Competition unul din primele trei in Europa, se vede la o simpla cautare pe Google. Cine da cuvintele-cheie Jazz Competition 2011, chiar si 2012, o sa vada ca Bucurestiul este foarte bine cotat si bine situat. Ei, in conditiile astea noi inca ne chinuim cu lucruri de baza, ca si cum am incepe festivalul in acest an pentru prima data si nu este normal pentru public, pentru muzicieni, pentru cultura.

Concret, care sunt piedicile pe care le intampinati?

L.G.: Cele banale, de zi cu zi. Am avut aproape 10-12 ani partener Primaria Generala. Primaria acum n-are buget, deci noi nu avem un leu din partea primariei. Era un partener important, a ramas doar cu numele. Apoi uitati-va ce putine sali avem in Bucuresti, foarte putine, si cu toate acestea incepem sa le dam mai mult la companii decat sa le lasam pe partea de evenimente care au ceva doza culturala. Si atunci preturile s-au facut ca pentru companii. Ajungi sa iei, de exemplu, Sala Auditorium, care are o acustica buna, dar pentru care trebuie sa platesti 10.000 lei pe zi, ca o companie... Astea sunt preturile fixate. Sunt lucruri care devin prohibite pentru cultura si cultura e cea care transmite, pana la urma, o viata mai buna romanilor si Romaniei. Cultura si educatia. Suntem undeva mai rau ca in anii ‘90, cand speram ca in 20 de ani vom construi o generatie care va moderniza Romania.

Credeti ca ati ajuns sa aveti un public specializat, care asteapta evenimentele din festival?

L.G.: Asa este. Daca va uitati, nici nu mai trebuie, la un moment dat, sa punem imediat trupele sau zonele de concert pe site pentru ca dupa prima conferinta de presa, pe internet, la cuvintele Europafest 2011 sunt aproape 100.000 de pagini. Asta spune ceva. Pe pagina de Facebook a festivalului avem deja, in ultimele trei saptamani, peste 135.000 de cititori pe subiectele lansate acolo. Lumea ne urmareste si se informeaza. Din punctul acesta de vedere putem spune ca da, e un public dedicat, sunt oameni care spun ca nu ascultau jazz inainte sau muzica clasica si ca o data cu noi au facut acest pas si nu mai dau inapoi. Important este consumul de muzica.

'Am facut o selectie dura"

Sloganul dvs. este 'Festivalul ofera. Tu alegi!". Oferta este atat de generoasa pe cat se sugereaza?

L.G.: Vreau sa va spun un singur lucru: nu cred ca puteti sa va inchipuiti ce selectie dura am facut, cate zeci, poate chiar sute de trupe am refuzat la selectie ca sa avem ce e acum in programul de concerte. Au vrut sa vina mai multi si noi i-am refuzat. Asta pentru ca punem accentul pe calitate si trebuie sa nu cream o diferenta foarte mare intre ceea ce publicul consuma si ceea ce noi credem ca trebuie sa primeasca. Si atunci, intr-un fel, dam mai mult decat publicul este obisnuit sa primeasca, dar tocmai de aici vin si dorinta, si progresul lui, dorinta de a asculta muzica de o anumita calitate.

Sectiunea de concerte - jazz, blues, pop - pare foarte generoasa, cu cele 23 de trupe. Pregatiti si surprize?

L.G.: Pe langa acea seara de jam sessions care este clipa, minutul, o formula pe care o singura data in viata o auzi, normal ca vom aduce si anumite surprize, orice surpriza este placuta. Aceste seri de jam sessions sunt printre cele mai cautate din festival. Incercam ca in fiecare editie sa avem lucruri care sa aduca ceva nou. Pentru Caffe Festival avem doua spatii, clubul Tribute, unde vom introduce new generations, in fiecare seara cate o trupa dintre cele mai bune din concursul de jazz si poate si cu trupele invitate. Si mai avem si Clubul Loft, unde este programat un concert.

Wayne Brown, Ari Borger Quartet si Merry Poppins, vedetele din festival

Care sunt vedetele acestui an?

L.G.: As ramane in zona unor muzicieni ca pianistul Wayne Brown, care este in acest an si directorul competitiei de jazz, un muzician de exceptie. Apoi sunt doua trupe in concert: Ari Borger Quartet, Brazilia si Statele Unite, care intr-adevar au un blues, un sunet deosebit, sunt vedete in Brazilia, invitati special in tot felul de emisiuni populare, si, din Austria, Merry Poppins, cameleonicii pe care i-am anuntat deja. Acestea vor fi vedetele festivalului.

Cand poate fi consultat programul festivalului?

L.G.: Cel tarziu saptamana viitoare va putea fi gasit pe site, vom incepe cu invitatii, cu agenda detaliata, vor fi date si pe biletele care deja sunt puse in vanzare.