Primele doua zile ale Festivalului 'George Enescu“ au stat sub semnul a doi titani ai muzicii contemporane, dirijorul Daniel Barenboim si pianistul Radu Lupu, care au concertat alaturi de una dintre cele mai mari orchestre ale lumii, Staatskapelle din Berlin.

Cei care au fost prezenti la Sala Palatului in aceste doua seri au cu adevarat ce povesti nepotilor pentru ca este o sansa rara sa-i auzi concertand pe cei doi mari prieteni, cu atat mai mult cu cat au si interpretat impreuna Concertul nr. 10 pentru doua piane in Mi bemol Major K365 de W.A. Mozart.

Interpretarea lor a fost desavarsita si rasplatita din plin cu aplauze de miile de spectatori care au umplut ochi Sala Mare a Palatului. S-a aplaudat in picioare, s-a ovationat indelung, iar cei doi maestri ai pianului s-au intors de doua ori pe scena pentru a le darui melomanilor bisuri.

Pe Daniel Barenboim il leaga o prietenie de patru decenii de pianistul roman originar din Galati.

Conform celor spuse de Ioan Holender, directorul si 'parintele“ Festivalului 'George Enescu“, Radu Lupu nici nu voia sa auda sa cante vreodata in Sala Palatului, recunoscuta ca avand o acustica destul de proasta, caci a fost creata ca un spatiu de congrese pentru fostii activisti ai Partidului Comunist Roman si nicidecum ca o sala destinata marii muzici.

Dat fiind insa apetitul de nestavilit al melomanilor bucuresteni pentru muzica simfonica, probat la editiile anterioare ale festivalului, Daniel Barenboim a devenit avocatul publicului roman si, profitand de relatiile foarte stranse pe care le are cu maestrul Radu Lupu, a reusit (poate printr-un mic santaj sentimental, cine stie?) sa-l convinga pe acesta sa concerteze totusi in singura sala din Bucuresti suficient de incapatoare. (Aici trebuie totusi amintit faptul ca, nu mai departe de acum doi ani, la deschiderea editiei anterioare a Festivalului 'Enescu“, primarul general al Capitalei, doctorul Sorin Oprescu, isi lua un angajament solemn ca urmatoarea editie va avea o sala propice muzicii. Noroc ca, stiut fiind faptul ca dumnealui este primarul SF-ului, cu autostrazi suspendate si mall-uri culturale ramase doar in stadiul de promisiuni, nimeni nu l-a crezut vreo clipa.)

'Enescu in veci!“

Domnul Ioan Holender a povestit ca a primit un telefon de la Daniel Barenboim, care l-a intrebat, ghidus: 'Ma primesti si pe mine la festival daca ti-l aduc pe Radu Lupu si cant si eu cu el?“, daruindu-i astfel nu unul, ci doi monstri sacri ai muzicii simfonice.

Publicul fidel celui mai mare festival din tara nu poate, prin urmare, decat sa-i fie recunoscator lui Daniel Barenboim, care la deschiderea festivalului a tinut sa spuna cu maxima convingere: 'Enescu in veci!“.

Marele dirijor s-a declarat, de altfel, un admirator al lui George Enescu, despre care a declarat ca a avut ghinionul in epoca sa de a fi 'prea modern pentru conservatori si prea conservator pentru moderni“ si ca receptarea operei lui a avut de suferit din pricina marii popularitati a 'Rapsodiei romane“, tot asa cum un alt mare muzician, Leonard Bernstein, a fost asociat mereu cu muzica scrisa pentru faimosul music-hall, devenit si un celebru film, 'Poveste din cartierul de vest“.

Biografiile celor doi mari artisti

Radu Lupu s-a nascut pe 30 noiembrie 1945 la Galati. La varsta de 6 ani incepe sa studieze pianul cu Lia Busuioceanu si la varsta de 12 ani debuteaza cu un program complet de muzica compusa de el insusi. Urmeaza liceul la Galati. Dupa absolvirea Scolii Populare de Arta din Brasov, isi continua studiile la Bucuresti, cu Florica Musicescu si Cella Delavrancea.

La 16 ani, in 1961, primeste o bursa de studiu la Conservatorul din Moscova, unde va studia doi ani cu Galina Eghiazarova, apoi cu Heinrich Neuhaus si, mai tarziu, cu Stanislav Neuhaus. In 1966, in perioada studiilor din Rusia, concerteaza la Moscova si Leningrad, si participa la Concursul de pian “Van Cliburn' de la Fort Worth, Texas, unde castiga premiul I. Isi reia studiile la Moscova si, inainte de finalizarea acestora, va castiga inca doua prestigioase premii I: la Festivalul Interna­tional 'George Enescu' , in 1967, si la Concursul international de pian de la Leeds, in Marea Britanie, in 1969 (acolo unde avea sa-l vada pentru prima data pe Daniel Barenboim). In noiembrie 1969 debuteaza pe scena londoneza, inregistrand un mare succes. Despre interpretarea sa a Sonatei pentru pian op.10 nr.3 de Beethoven, Joan Chissell, de la ziarul The Times, scrie: 'Muzica nu ar putea fi niciodata mai apropiata de vorbire“.

In 1972, performeaza la New York alaturi de Orchestra din Cleveland, dirijata de Daniel Barenboim. De atunci si pana astazi si-a consolidat locul de pianist de top al scenelor muzicale ale lumii, concertand sub bagheta celor mai mari dirijori si cu cele mai importante orchestre.

Dirijorul si pianistul Daniel Barenboim s-a nascut pe 15 noiembrie 1942 la Buenos Aires, din parinti de descendenta rusa si evreiasca. La numai 11 ani a fost denumit de marele dirijor german Wilhelm Furtwangler 'un adevarat fenomen“ . Incepand din 1967 si-a luat locul la pupitrul celor mai mari orchestre ale lumii. Din 1992 conduce Orchestra Operei de Stat din Berlin, devenind dirijorul pe viata al acestui prestigios ansamblu, fiind, in acelasi timp, si director muzical general al Teatrului La Scala din Milano. In ultimii ani a pus bazele unei orchestre a pacii, alcatuita din tineri muzicieni evrei si arabi, intitulata West-Eastern Divan Orchestra.