Sambata seara, Florin Serban ar putea sa-si completeze colectia de premii obtinute cu peli­cula 'Eu cand vreau sa fluier, fluier" cu cel pentru categoria 'European Discovery", inmanat de Academia Europeana de Film. Premiile oferite in cadrul European Movie Awards (EFA) sunt echivalentul Oscarurilor americane.

Esti roman... dar scolit si crescut in stilul cinematografic american. Daca este sa te definesti ca regizor, esti american sau roman?
Florin Serban: Sunt roman si ca suflet, si ca inima si spirit. Si ma bucur ca e asa. Ca regizor nu ai nationalitate. Apoi, scolit intr-ale filmului am fost mai intai in Romania, am terminat UNATC-ul in 2002, sectia Regie Film. Apoi am ajuns in State.

Care au fost primele diferente pe care le-ai sesizat intre scoala de film americana si cea romaneasca?
F.S.: Eu pot sa vorbesc doar de scoala la care am fost eu, Columbia University, si de felul in care se studiaza film acolo. In restul Statelor Unite... nu stiu. Terminasem aici deja, am mai stat un an, apoi am plecat. Diferentele sunt mari si nu in avantajul scolii noastre. Ar fi multe de spus, dar ma opresc la una singura: acolo, scoala e un loc unde poti si trebuie sa gresesti, in timp ce aici suntem prea ocupati cu altele - orgolii, politica, demonstratii de forta.

Si totusi, la nivel de 'programa", ce se studiaza in Statele Unite si ar trebui studiat si la noi?
F.S.: Fata de Statele Unite, la noi lipsesc doua lucruri: scenariu in mod serios si sistematic (in special structuri narative si dramaturgie) si arta actorului. Lipseau din curriculum atunci cand eram eu in scoala. Sper ca nu mai e asa. Scenariu se facea, dar foarte emotional si dupa ureche sau cu pretentii schematice absolut nejustificate.

In Europa, 'Eu cand vreau sa fluier, fluier" a fost primit foarte bine, dovada stand cele doua premii obtinute la Berlin. Cum a fost el primit de marea audienta?
F.S.: A fost primit bine intr-adevar, insa doar la nivel de festival. Pana acum nu a avut premiera nicaieri cu exceptia Romaniei si Republicii Moldova. De-acum va incepe. Saptamana viitoare va avea premiera in Suedia, apoi, in ianuarie, in Statele Unite si asa mai departe.

S-a batut foarte mult moneda pe faptul ca in filmul tau ai folosit detinuti. A fost o idee de marketing, pentru ca te asteptai sa faca 'buzz" pe piata sau nu te-ai gandit la acest aspect?
F.S.: Daca incerci sa anticipezi reactia pie­tei si sa faci alegeri de ordin artistic, dupa astfel de concluzii esti sortit, ca artist, dezastrului. Alegerea a fost din considerente exclusiv artistice. Acum pare o idee buna, fiindca a reusit, cand am venit insa cu ideea asta lumea nu era atat de incantata.

Pe langa detinuti, actori amatori, ai ales si doi tineri debutanti - George Pistereanu si Ada Condeescu. Cat de greu a fost pentru tine sa 'ii cresti" pe toti?
F.S.: Nu i-am crescut. Toti, amatori, incepatori sau maestri, au venit cu foarte, foarte mult 'de-acasa". Intr-un film nu poti sa 'cresti" un actor. Poti cel mult sa il aduci in situatia in care isi da seama el singur ce comori poarta inauntru. Pentru acest proces e nevoie insa de deschidere, incredere si curaj din partea ambilor. Nu e o aventura in care pleci singur. George era foarte talentat de cand a intrat pe usa prima oara. Eu nu am facut altceva decat sa il ajut sa scoata o parte din ce avea inauntru la suprafata. O parte. George este un actor cu resurse formidabile si sper ca le va gestiona asa cum trebuie. La fel si Ada.

Acum, filmul are si doua nominalizari la European Movie Awards. Cum este sa fii in aceeasi categorie cu castigatorul Leului de Aur ('Lebanon") si cu un alt castigator de la Berlin ('Die Fremde")?
F.S.: E bine. Am vazut 'Lebanon" si mi-a placut mult. L-am cunoscut si pe regizor, ne scriem si a ramas sa ne intalnim in Estonia.

Si, are de ce sa-ti fie frica de un concurent ca 'Lebanon"?
F.S.: Filmul nu e un pericol pentru 'Eu cand vreau sa fluier, fluier", asa cum nici 'Fluier" nu e un pericol pentru 'Lebanon" sau pentru oricare altul din cursa. Un film nu devine mai bun dupa un premiu. Un premiu exprima o optiune de moment a unui juriu format din oameni. Oameni cu gusturi diferite, din culturi diferite, cu experiente si istorii diferite. Apoi, mai intervin aspecte de moment, presiuni, politica de festival etc. E foarte relativ si subiectiv. Nu e ca la un meci de fotbal sau ca la 100 m unde cel care inscrie mai multe goluri sau cel mai rapid castiga. Poti sa ai un film excelent si sa pleci fara nimic.

Ce parere ai de concurentii lui George la categoria cel mai bun actor, printre acestia aflandu-se si Ewan McGregor?
F.S.: E un lucru nemaipomenit ca George a fost nominalizat la categoria cel mai bun actor european. E un lucru foarte mare pentru orice actor. Daca mai punem la socoteala ca e vorba de un tanar de 21 de ani, la primul lui rol in film.... Daca va uitati pe listele din anii trecuti si vedeti cine a fost nominalizat si cine a castigat veti fi surprinsi sa vedeti la ce categorie e George. Ewan McGregor. E un actor extraordinar, dar sincer cred ca performanta lui George din 'Eu cand vreau sa fluier, fluier" e mai puternica decat a lui Ewan McGregor in 'Ghost Writer".

Cinematografia romaneasca a dat multe filme bune in ultimii zece ani, insa majoritatea trateaza subiecte sociale, drame. De ce nu crezi ca se face si o comedie romaneasca buna? A murit umorul romanesc?
F.S.: S-a facut. 'A fost sau nu a fost" e o comedie excelenta.

Dar stii ca marele public s-a obisnuit cu comedii americane, in care umorul este expus altfel...
F.S.: Nu sunt critic de film. Mie mi-a placut mult filmul, cred ca surprinde un dulce-amarui cu o delicatete si cu o dragoste rar intalnite in cinema, nu doar la noi si afara. Cred ca e foarte aproape de sufletul nostru.

Banuiesc ca dupa lansarea filmului si participarea la diverse festivaluri, te-ai gandit si la un nou proiect cinematografic. Pe cand un nou film?
F.S.: E greu de spus. Scriu la un scenariu, dar nu stiu cand voi termina. Eu scriu incet, revin, sterg. Acum sunt implicat foarte tare in Scoala de Actorie pe care am deschis-o. E un proiect extraordinar care pe mine ma implineste personal.

Ce va trata noul tau film?
F.S.: E intr-un stadiu foarte incipient. Stiu doar ca va fi o poveste de dragoste. Am scris trei variante pana acum si le-am aruncat la cos. Urmeaza a patra, a cincea... La 'Eu cand vreau sa fluier, fluier" au fost in jur de 30, deci mai am de lucru.

Cati cursanti ai avut la deschiderea scolii?
F.S.: Au fost in jur de peste 110 candidati pentru 24 de locuri, impartiti pe doua grupe. Intreaga conceptie asupra actoriei e una diferita. E o metoda... maieutica daca vreti. Aproape oricine poate deveni actor, conditia e sa fie deschis, sa isi expuna emotiile si sa isi dea jos masca. Sa fie real si autentic. E o dinamica cu totul speciala caci in aceleasi grupe sunt oameni cu sluj­be si copii acasa, tineri actori, fosti detinuti. Cred ca toti au ceva de castigat dincolo de actorie din lucrul asta. Toleranta e doar unul dintre ele.

Vei folosi absolventi ai cursurilor pentru viitoarele tale filme? De ce?
F.S.: Da, fara doar si poate, voi folosi. Am folosit aceleasi metode in lucrul la 'Fluier" si au dat rezultate excelente, nu vad de ce as schimba. Ma simt foarte bine in zona asta. Astfel, pentru mine simpla experienta de lucru in platou cu actorul devine una spirituala. Si pentru ei, la fel. E o incursiune periculoasa inspre interior, catre lucrurile pe care le ascunzi, le-ai uitat sau catre lucrurile de care te bucuri singur. E o proba de cunoastere de sine, intai, si de generozitate, in final.