Desi a trecut aproape o luna de la spectacolul de exceptie The Wall, amintirea sa ne staruie inca in memorie. In mod cert succesul se datoreaza nu numai celebrelor piese muzicale, a interpretarilor, a sonorizarii excelente si a faptului ca generatii intregi se simt atasate de simbolurile si idealurile exprimate.

Spectacolul foloseste alaturi de suprapunerea imaginilor video cu cele live, culori, forme, modele si mixaje, practic toate ideile si solutiile de design care reprezinta tendintele actuale, in special cele avangardiste.

Printre acestea putem mentiona culorile puternice precum si cele in tonuri pastelate, contrastele si accentele, stilul vintage si retro (numeroase imagini alb-negru inclusiv cele de film vechi), liniile si alte forme geometrice, formele organice, stilul grafitti, psihedelia.

Culoarea de baza este rosul (inspiratie dupa romanul Pink Floyd in Red?), in doua ipostaze, sangeriu (revolutie) si ars de soare, folosindu-se insa si albastru, verde, galben, roz, violet. Pentru sugerarea unei atmosfere grele, apasatoare, industriale a fost utilizata o culoare deasemenea la moda, si anume gri antracit, imensul zid fiind exemplul cel mai elocvent. De altfel, punerea zidului fata in fata cu Casa Poporului (si aceasta un adevarat simbol) a realizat un décor perfect spectacolului).

Un interior “incalzit' de o lumina galbena - mica fereastra deschisa pe fondul nemarginit al zidului, este un contrast de mare efect. Dar poate cele mai de efect sunt imaginile-tablou, adevarate opere de arta. Raman astfel de neuitat, printre multe altele, imaginea simbolurilor retrograde care cad in tomberonul istoriei, a prabusirii zidului, mersul victorios al lui Roger Waters, David care a invins Goliath (Zidul).