Dupa ce s-au desfasurat timp de apropae 4 luni in atmosfera speciala a conacului de la Fundateanca, Serile Lipatti au culminat in ambianta de inalta tinuta a Ateneului Roman, unde a stralucit in cadrul a doua concerte si a unui recital extraordinar acest pianist de exceptie care este Nikolai Demidenko.

Publicul a umplut pana la refuz sala Ateneului, pianistul rus fiind deja cunoscut in Romania (a venit aici pentru a sasea oara), dar si datorita palmaresul sau impresionant. Iar publicul nu a avut ce regreta.

Provenit din scoala lui Bashkirov, un finalist al competitiilor acerbe pentru pian, cum sunt concursul de la Montreal sau Concursul Ceaikovski, Nikolai Demidenko este un muzician plasat pe orbita culturala a lumii, anturat de marile orchestre si de mari dirijori, cu turnee pana departe in Australia, Noua Zeelanda sau Orientul Indepartat, cu recitaluri in mari si prestigioase sali, cu aproape 40 de inregistrari sub sub label-ul Hyperion Records, multe dintre ele premiate (premiul Gramophone, premiul MIDEM Special Chopin Award). Asemeni lui Lipatti, si el un mare interpret al lui Chopin.

In prima seara festivalul s-a plasat in stagiunea de concerte simfonice ale Filarmonicii George Enescu, pianistul interpretand in prima parte a serilor de 31 octombrie si 1 noiembrie Concertul nr. 1 in mi minor de Chopin, alaturi de Filarmonica George Enescu si avandu-l la pupitru pe faimosul dirijor roman revenit din Statele Unite, Christian Badea.

Sub bagheta acestuia, compozitia lui Silvestri, Trei piese pentru orchestra de coarde, a capatat toate contururile limbajului muzical dominat de citatul folcloric, iar in Simfonia a VIII-a de Dvorak orchestra a redat perfect discursul teatral al compozitorului ceh.

Atractia serii a fost, evident, Demidenko in concertul de Chopin. Cantabilitatea frazelor muzicale, tehnica desavarsita, brilianta, nostagia profunda, talentul in schimbarea expresiei, asemeni unui mare actor care schimba personajele, dar mai ales calitatea pianistului de mare povestitor, toate acestea au ridicat publicul in picioare.

In 2 noiembrie, seara a inceput mult mai devreme. Ne-am bucurat sa o putem reintalni pe Saviana Diamandi, care dupa modelul serilor de la Fundateanca a tinut o prelegere lamuritoare vizavi de compozitorii si stilurile pieselor ce aveau sa fie interpretate de pianistul rus intr-un recital extraordinar.

Aceasta introducere ne-a fost expusa in virtutea legaturii dintre Schubert, Lipatti, Demidenko, Rahmaninov si, in fine, conacul Lipatti din Arges si toate informatiile si detaliile au trecut de la unii la altii in mod firesc. Prelegerea Savianei Diamandi s-a incheiat printr-un indemn: Lasati-va tulburati de Demidenko! Si ne-am lasat si am fost tulburati.

Cele patru Impromptu-uri op. 90 de Schubert au fost o adevarata echilibristica intre revarsare de lumina pe chip si tristete in interior. Sonata in La major, D 644, tradusa de pianistul Demidenko a fost o adevarata marturie pentru natura candida a lui Schubert, un lied fara cuvinte, de dimensiunile sonatei.

Ceea ce a urmat in cea de a doua sonata, in la minor, D 784, a fost cu totul si cu totul altceva. Interpretarea lui Nikolai Demidenko a subliniat straniul, goliciunea, singuratatea, durerea unei mari nenorociri, prin care trecea Schubert. In partea a treia, Allegro vivace, toata velocitatea de care poate fi capabil un mare pianist, cum este Demidenko, ne-a taiat respiratia.

In toata aceasta seara schubertiana ne-am bucurat de o capodopera a ultimului romantic rus, Rahmaninov. Variatiunile pe o tema de Corelli sunt o parafraza la variatiunile lui Corelli pe tema spaniola La Follia.

In interpretarea conationalului lui Rahmaninov, pianistul rus Demidenko, intrarea intr-o alta lume, cu disonante, ritmuri agresive, cu planuri comentatoare, cu o pianistica sticloasa, dar si cu toata stufosenia tipica lui Rahmaninov, cu ceva jazz, cu interferente spaniole, dar si impresioniste, cu framantari, sincopari, cu lovituri, toata partitura s-a transformat intr-un tablou al lumii noastre. In viziunea lui Demidenko, Rahmaninov parea sa fie un contrapunct la Schubert.

Nu ne mai putem dori nimic altceva decat sa treaca timpul cat mai repede si sa ne revedem la urmatoarea editie a festivalului Serile Lipatti in salonul Conacului de la Fundateanca, la Filarmonica din Pitesti si neaparat in eleganta si prestigioasa sala a Ateneului Roman, ca sa ne putem lasa din nou.....tulburati.