Cel mai important 'avocat" al folclorului autentic, muzicianul Grigore Lese, a vorbit pentru Romania Libera despre semnificatiile marii sarbatori a Nasterii Domnului, despre colindele si obiceiurile care insotesc acest praznic imparatesc.

Domnule Grigore Lese, ati traversat tara in lung si-n lat in cautare de oameni care pastreaza cu sfintenie traditiile stramosesti. Unde ati intalnit romanii cei mai devotati traditiei?

Unde m-am asteptat mai putin. In sate din sudul tarii, unde nu credeam ca mai gasesc mare lucru, in sate transilvane aflate la sosea, in apropierea urbanului, sate moderne, contemporane cu vremurile pe care le traim dar in care oamenii, in mod aproape miraculos, au primit prin uimitorul si misteriosul cod al culturii de sorginte orala o bogatie pe care o constientizeaza de cele mai multe ori intuitiv si o transmit mai departe. Chiar zilele trecute am cunoscut in Vinerea (judetul Alba) cei mai grozavi colindatori pe care i-am intalnit pana acum, satul fiind considerat din punct de vedere administrativ un fel de cartier al orasului Cugir. Doi batrani de aici mi-au colindat zeci de colinde precrestine despre leu, vidra, colinde de gazda, profesionale, de june, de fata, de petit, cosmogonice, mito-religioase, satirice... Ce bucurie mai mare ca asta mai pot avea de Craciun?

Cum se pregatesc de intampinarea Nasterii Domnului taranii din zona dumneavoastra, din Lapus?

Nu sunt deosebiri esentiale comparativ cu alte zone... post, loc primenit, impacare, iertare... Taranii spun ca tin sarbatorile pentru ca si ele ii tin pe ei. Merg la biserica, se roaga, aprind lumanari, postesc, ca doar 'postul lungeste zilele omului". Pana si batranii ciobani, care rareori ajung sa coboare la vreo biserica ori manastire cat turmele sunt la munte, isi fac rugaciunile la brad si nu mananca frupt in zilele de sec de peste an, Doamne fereste. Tin posturile pentru oi, sa nu se prapadeasca turma, sa nu rataceasca cararea. De Filipi cade lasatul sacului de postul Craciunului, care tine aproape sase saptamani. Vine dupa cea mai lunga perioada de caslegi, caslegii de toamna, in care oamenii s-au veselit, au petrecut impreuna, iar dupa stransul recoltei au facut cele mai bogate nunti. Se spune ca cine vrea sa posteasca cum se cade renunta la carne inca din saptamana de dinaintea postului si mananca doar frupt alb: aluaturi, oua, lapte. Taranii i-au spus 'saptamana alba" si o considera de mare insemnatate deoarece ii ajuta sa 'intre cu sufletul curat in post". In joia din saptamana alba femeile spala camasile, fetele de masa si asternuturile ca sa ramana dalbe peste an. Pana si in zilele noastre taranii isi spala cu mare grija toate vasele in saptamana alba pentru a nu fierbe mancarea intr-o oala de frupt.

Inainte vreme, la Lasatu de sec, la 14 noiembrie, se striga tinerilor ramasi necasatoriti. Se faceau doua focuri din coceni de porumb pe dealurile de la capul satului si flacaii strigau texte ironice, apoi coborau la casele lor cu somoioage de foc pe care le stingeau cand ajungeau acasa. Tot acum incep sezatorile.

Ce obiceiuri sunt practicate in zilele premergatoare Craciunului?

Decembrie nu inseamna doar sfarsitul unui anumit interval de timp si inceputul unui alt interval, ci anularea trecutului si a pacatului individual sau colectiv printr-o purificare rituala. Se spune ca de sarbatori, de la Craciun si pana la Boboteaza, ceriurile sunt deschise. Este o perioada a impacarii cu tine si cu cei din jur. Oamenii devin mai buni, mai evlaviosi, mai cumpatati si traiesc cu frica lui Dumnezeu. Chiar daca este vorba de intervalul de timp cel mai important din punct de vedere al concentrarii de sacralitate, nu trebuie neglijat faptul ca acesta coincide cu practicarea unor ceremoniale ocazionate de moartea si renasterea simbolica a Noului An ce duc la refacerea timpului primordial, a timpului pur. Decembrie sta sub semnul celor doi sfinti-mosi: Mos Andrei si Mos Nicolae. In amintirea Sfantului Andrei, sarbatorit pe 30 noiembrie, lunii decembrie i se mai spune Andrea, Indrea si Undrea, iar in calendarul popular apare sub denumirea de Ningau sau Neios, prevestind ninsoare si zapezi strasnice. La inceput de decembrie Sfantul Nicolae aduce daruri si ninsori de poveste pentru ca se stie dintotdeauna ca 'atunci cand isi scutura Mos Nicolae barba sa cea alba si lunga, ninge negresit". Este un sfant batran, ca si anul care se apropie de sfarsit, protector al copiilor, al orfanilor si al vaduvelor, al corabierilor si al soldatilor, fiind totodata aducator de bogatie si noroc. De nu cade zapada intr-un an si ramane pamantul negru, se zice ca a intinerit Sf. Neculai. In colinde apare intotdeauna stand la masa imparateasca langa Dumnezeu si se spune ca atunci cand se deschid cerurile in noaptea de Craciun poate fi vazut astfel. Ziua de 6 decembrie incheie ciclul sarbatorilor dedicate lupului, iar strigoii si spiritele malefice, ce incepusera sa capete forta din cauza imbatranirii anului si a degradarii timpului calendaristic, incep sa bata in retragere odata cu intrarea in drepturi a cetelor de colindatori, care se organizeaza incepand cu aceasta zi.

In mod uimitor, au ajuns pana la noi reminiscente ale unor rituri stravechi de purificare, precum si practici oraculare, de magie premaritala ori apotropaice, care aveau loc in aceasta perioada de timp. Odinioara tinerele fete adunau in fiecare zi a postului cate o surcica de lemn, iar in Ajunul Craciunului faceau cu ele un foc mare la care fierbeau crupe fara sare si le puneau apoi pe masa pentru ca noaptea, cand urma sa vina umbra ursitului lor pe cahla, sa aiba ce ospata.

Si despre Sfantul Ignat circula multe povesti, majoritatea dintre acestea motivand denumirea sarbatorii din calendarul popular: Ignatul Porcilor. Porcul, simbol stravechi al fertilitatii si norocului, este sacrificat pe 20 decembrie. Sacrificarea sangeroasa a acestui animal asociat in antichitate divinitatilor vegetatiei, precum si ritualul de dupa injunghiere: parlitul, procedeu ce mimeaza incinerarea, spalatul si acoperitul corpului, folosirea scarii de lemn drept targa funerara, semnele facute pe frunte, ceafa, spate, prepararea unor alimente ceremoniale si pomana porcului sunt reminiscentele unei practici preistorice stramutata de la echinoctiul de primavara la solstitiul de iarna. La fel ca in cazul butucului, este sacrificat de fapt, prin substitutie, zeul care moare si renaste anual, odata cu timpul. Un alt substitut, de data aceasta al spiritului graului, este colacul copt pe vatra si transformat astfel in aliment ritual oferit colindatorilor.

Chiar daca reminiscentele serbarilor antice marcate de ospete, jertfe animaliere, rituri de purificare si practici oraculare au ajuns pana la noi, crestinii respecta intocmai restrictiile alimentare, ceremoniale si de comportament impuse de post pentru a intampina cum se cuvine marele praznic al Nasterii Mantuitorului, cea mai fastuoasa si iubita sarbatoare a romanilor.

Ce amintiri aveti de pe cand mergeati cu colindul la oamenii din sat?

Eu merg la colindat si acum. Colind de cand ma stiu. Cand eram mic, inainte de Craciun, toata lumea postea, iar eu asteptam cu nerabdare Nasterea Mantuitorului pentru a merge la colindat si a putea gusta din bunatati. Pe atunci aveam parte de bunatati numai la Pasti si la Craciun. In celelalte zile mancam malai copt pe vatra, pita era pe cartela. Cand am crescut, lucrurile s-au complicat si mai mult. Mi s-a intamplat de cateva ori sa raman singur in fata ferestrei colindand... sau sa notez texte precum 'Du-te pasare si zboara/ In Rusia te coboara/ Deasupra de lagare /Unde dorm catanele" pe foaia de hartie ninsa si cu mainile inghetate. In toata perioada comunista am suferit in fiecare iarna ori de cate ori auzeam colindele noastre la radio sau televizor cu textele schimbate, transformate in cantece de viata noua. Acum e si mai rau, lucrurile s-au amestecat intr-atat incat cu greu mai auzi o corinda adevarata.

Cum arata ziua de Ajun, ce se intampla, de dimineata pana seara in acea zi magica in satele din Lapus si Maramures?

Ajunul Craciunului reprezinta practic ultima zi de post. Treburile din gospodarie sunt aproape gata, bucatele facute, casa curata, hainele de sarbatoare pregatite. Este ziua in care in unele zone din tara trece preotul cu icoana pentru a sfinti casa si masa de Ajun. Acesta trebuie sa se aseze la masa in casele cu fete de maritat ca 'sa le stea petitorii", iar ele presara boabe de grau pe locul pe care urmeaza sa stea preotul pentru a le folosi la descantece de maritat. Tot ele pun un ac de par sub pragul peste care trece popa convinse fiind ca daca il poarta in acea noapte isi vor visa ursitul. Se mai povesteste ca in Noaptea de Ajun se deschid cerurile pentru cei buni si credinciosi, singurii care pot vedea minunea si auzii cantecele ingeresti. Atunci se va auzi toaca din cer iar orice dorinta iti vei pune iti va fi indeplinita. In Lapus primii vestitori ai Marii Sarbatori sunt copiii, care umbla incepand cu data de 23 pana in 24. Este prima procesiune. Ei spun Buna ziua lui Ajun, adica lui Al Jun, dupa ei urmeaza cetele de feciori, din seara de 24 pana pe 26, iar corinda se implineste odata cu venirea batranilor in zorii zilei. Prin corindat batranii asigura trecerea prin varstele neamului si ale anotimpurilor.

Unde le-ati recomanda romanilor sa sarbatoreasca un Craciun adevarat?

Fiind si o sarbatoare de cinstire a mortilor este obligatoriu sa fie sarbatorita in familie. Se spune ca in ziua de 25, Dumnezeu coboara printre oameni si este totuna cu creatia sa, iar mortii, prin colacii ritualici pregatiti pentru colindatori, sunt si ei langa noi.

Este Mos Craciun, asa cum este el prezentat in reclame si prin magazine, mosul cel autentic? Cine era de fapt Mos Craciun, conform legendei?

Inainte vreme, in noaptea de Craciun se ardea un butuc, iar taciunele ramas se pastra de leac peste an. Butucul era un substitut al zeului autohton Craciun, fratele mai mare al celui 'Jun", zeu solar intocmai ca Saturn al romanilor sau iranianul Mithra, a carui moarte si renastere era sarbatorita in apropierea solstitiului de iarna. Craciun este creationatorul luminii si al lumii.

Ce ar trebui crestinii sa aiba in vedere in zilele premergatoare Craciunului ca sa nu transforme aceasta mare sarbatoare religioasa intr-un maraton al cumparaturilor?

Cred ca sarbatoare a fost demult transformata. Nu toata lumea este dispusa sa traiasca dupa norme traditionale, in rost. Chiar si la sate lumea s-a amestecat, s-a schimbat, nu cred ca se mai poate face mare lucru.

Care este principala deosebire dintre Craiunul rural si cel urban?

Sarbatoarea este un timp imprumutat timpului, este expresia unei lumi mitice de dinaintea istoriei, civilizatiei, legilor si obiceiurilor. Este purtatoare de speranta, simuland eternitatea. La sat se colinda noaptea, timp considerat magic, al mortii si al invierii, timp al initierii ceremoniale. Odinioara colindatorii incepeau de la prima casa dinspre rasarit. Acum prima casa colindata este cea a preotului. Se spune ca atunci cand colindele nu se vor mai auzi pe pamant vor iesi diavolii si lumea va incapea pe mana lor. Trecerea colindatorilor pe ulitele satului constituie un parcurs magic, adevarat brau protector cu semnificatie apotropaica ce cuprinde intreaga comunitate. Pe drum se colinda, se joaca, se ingana timpul si lumea. Colinda indeplineste rolul unui cantec-urare, care se repeta si se reactualizeaza la fiecare casa. In unele sate, ce-i drept tot mai putine, mai putem intalni aceste lucruri. La orase obiceiul s-a desacralizat, oamenii umbla de la unul la altul pentru a se vizita. Tot aici colindatul a devenit un fel de cersit. Darurile nu mai sunt colacii, merele, nucile, colindatorii umbla dupa bani sau... si mai rau... sa se vada la televizor.

Dvs unde va petreceti Craciunul?

Imi place sa fiu de sarbatori alaturi de parinti, ei imi dau forta si speranta. Povestesc cu ei despre strabunicii mei, despre tata Grigore, mama Dochie, pe care ii cinstesc de cate ori ma duc prin corinde si pomeniri.

Va rugam sa spuneti o corinda pentru cititorii nostri.

O corinda despre facerea lumii:

Cand Pamantu s-o facut
Si Ceriu s-o radicat,
Doamne, mandru s-o-mbracatu,
Doamne, mandru s-o-mbracat,
Tat cu stele manansale,
Si cu luna printre ele.
La suitu ceriului,
Este-o scara tat de ceara,
Dumniezau pa ea scoboara.
Dumniezau si San Petrule,
Sa masoare Pamantu
Pamantu cu umbletu,
Si Ceriu cu stanjenu.

Craciun cu lumina!