'Pianul calator", turneul extraordinar al pianistului Horia Mihail, organizat de Radio Romania Cultural si asociatia culturala Accendo, revine dupa succesul de anul trecut cu o noua editie, ce se desfasoara intre 21 mai si 30 iunie 2012.

Timp de 50 de zile, in 22 de concerte si recitaluri ce vor avea loc in 20 de orase din Romania (carora li se va adauga un post scriptum la Chisinau, pe 11 iulie, la festivalul international 'Nopti pianistice"), pianistul Horia Mihail va strabate tara de la nord la sud si de la est la vest, ajungand de la Baia Mare la Caracal si de la Mamaia la Sannicolau Mare.
Pianistul Horia Mihail a avut amabilitatea de a ne raspunde la cateva intrebari chiar la debutul solicitantului turneu:

Anamaria Spataru: Dupa o intensa si plina de succes activitate camerala, in interiorul unui trio, anul trecut ati decis sa intreprindeti un turneu solo, prima editie a 'Pianului calator". Ce a insemnat pentru dumneavoastra aceasta experienta?

Horia Mihail - Am spus-o de mai multe ori, a fost un pariu pe care l-am pus cu mine insumi, pariu pe care nu stiam daca o sa-l castig, daca o sa-l pierd sau daca ... eu stiu, intre Horia Mihail si mine ar fi fost un egal. Cert este ca am castigat. Am invatat un program integral nou, este vorba de aproape doua ore de muzica de Franz Liszt, a fost o experienta incantatoare, mai ales prin prisma faptului ca nu mai facusem acest lucru in mod consistent, sa spunem, de foarte multi ani. Practic de la revenirea mea pe plaiurile natale, in Romania, asta se intampla in anul 2002. Bineinteles ca au existat concerte ca solist cu orchestra, au existat recitaluri solo foarte putine, izolate si practic lipsite de sens atat din punct de vedere al meu personal, cat si din punct de vedere pianistic. Dar faptul ca am reusit, pana la urma, sa incheg un program care sa aiba sens si care sa fie adaptat unei idei, aceea a pianului calator, pornind de la turneul intreprins in urma cu peste 150 de ani de Franz Liszt in teritoriul actual al Romaniei, nu a facut decat sa-mi provoace mult bine, atat pe plan profesional cat si personal.

A.S. - Ce anume v-a determinat sa adoptati solutia 'Pianului calator"?

H.M. - Din pacate in ultimii, in ultima perioada, ma refer la ultimii 22 de ani, cultura in general si in mod particular, special, muzica pe care o numim clasica, aproape a disparut din peisajul mediatic. Inainte de Revolutie salile de concerte erau arhipline, dar, pe vremea cand nu erau mai mult de doua ore de program, la Televiziunea Romana existau emisiuni specifice -'Seratele muzicale" ale lui Iosif Sava, mai erau emisiuni educative duminica dimineata si asa mai departe. Dupa '90 a intervenit un declin, declin la care, din fericire, as putea spune nu am asistat, deoarece am fost plecat din Romania dupa '92 , asa cum am mai spus pana in 2002, dar l-am resimtit din plin in momentul in care m-am intors. Si am observat cu multa frica, trebuie sa recunosc, faptul ca salile nu mai erau arhipline, dimpotriva, si nu numai la concertele mele, la marea majoritate a evenimentelor muzicale. Bun, cu o singura exceptie, Festivalul Enescu, dar acolo e alta poveste. Iar marea majoritate a spectatorilor aveau parul alb, semn ca urmau ca normal eu stiu, in 15, 20, 30 de ani sa nu mai existe nici aceia, din motive strict biologice. Ei si atunci au intervenit solutiile, cum spuneati mai devreme, solutia 'Pianul calator", solutiile Romanian Piano Trio, Turneele Music On si solutia Turneului Stradivarius, ma refer la primele editii, iar iata in 2011, aceste idei s-au transformat, eu zic intr-un mod firesc si intr-un eveniment in care sa nu mai am pe nimeni pe scena langa mine, ci doar un pian .....

A.S. -Cat de important este pentru un pianist instrumentul pe care canta? Dumneavoastra aveti o bogata experienta in acest sens: de la pianul digital, la inaugurarea pianului Bösendorfer Imperial de la Sala Radio.

H.M. - Aici este un alt aspect in care Romania, dupa o groaza de guvernari mai mult sau mai putin fericite, este intr-un stadiu de tara bananiera. Deoarece nu exista instrumente bune in Romania. Ideal ar fi sa am resursele financiare, astfel incat sa-mi cumpar propriul pian pe care sa-l aleg dupa cateva luni de cautari printre brandurile mele preferate, pentru ca exista branduri preferate. Pian pe care sa-l transport, alaturi de un tehnician dedicat, pe care sa-l prezint in toate concertele. Dar acest lucru este o utopie. Se intamplau aceste lucruri in urma cu ani de zile, Vladimir Horovitz, de exemplu, avea propriul pian pe care il purta dupa el, si au mai fost si alti pianisti, hai sa le spunem putin excentrici. In mod normal, in orice sala de concert dintr-o tara civilizata, un pianist are ocazia sa aleaga intre doua, trei, patru, cinci, zece piane ... si nu exagerez, instrumente de prima mana. Dupa cateva ore in care le incearca fiecare alege pianul potrivit pentru muzica pe care o va interpreta in acea sala. In Romania n-ai din ce sa alegi in marea majoritate a cazurilor, sunt cateva cazuri fericite in care autoritatile locale, sau mai bine spus institutiile muzicale au reusit cumva sa faca rost de niste bani, nu foarte multi totusi pentru un instrument - un pian performant costa undeva la 120.000, 130.000 de euro, poate nici atat, cu tot cu taxe, si sa doteze salile de concert cu cate un instrument. Asta s-a intamplat in ultimii zece ani, deja pianele care au fost cumparate in urma cu zece ani nu mai sunt piane noi, caci spre deosebire de instrumentele cu coarde, unde vechimea conteaza, la piane este exact pe dos. Cu cat un pian este mai nou, sau daca un pian este reconditionat, cu atat este mai bun. Reconditionat inseamna, practic, schimbarea a foarte multe piese cu piese noi. Si atunci sa revin la ideea pe care o spuneam.

A.S. La ideea infrastructurii pianistice foarte proaste...

H.M. -Nu exista instrumente foarte multe, le numaram pe degete, daca nu de la doua maini, poate ca de la trei maini, dar totusi, suntem o tara cu foarte multe orase mari care au filamonici si nu stiu cate alte societati de concerte, cu public doritor de evenimente si iata ca, din pacate, noi, pianistii, nu prea avem pe ce sa cantam. M-am intalnit cu un bun amic, foarte bun pianist, e vorba despre Csiki Boldiszar, un nume poate mai putin cunoscut in Bucuresti din pacate, chiar spunea ca n-a mai cantat in Bucuresti de vreo zece ani, lucru care ma intriga. Si ne-a venit ideea, ce-ar fi sa cantam Concertul pentru doua piane de Mozart, candva stagiunea viitoare, poate peste doua stagiuni. Ei, si imediat ne-am dat seama ca posibilitatile sunt limitate. Ca nu sunt piane. El spunea: 'Uite tocmai reconditionez un pian de concert, si poate am reusi cumva sa-l ducem pe acela in diverse locuri, sa cantam."
Daca echipa nationala de fotbal nu avea unde sa joace meciurile internationale pana in urma cu un an de zile, iata ca s-au gasit niste sute de milioane de euro, cat o fi costat stadionul national, investitie fireasca, nu? Foarte multi bani pentru acest stadion cu care ne mandrim si imi place si mie, ma uitam la finala cupei Europa League si nu-mi venea sa cred ca e in Bucuresti. Poate s-ar putea gasi si pentru dotarea salilor de concert...

A.S. - Asa ca la intrebarea: cat este de important pentru pianist instrumentul pe care canta, raspunsul ar fi: 'macar de ar fi instrumentul."

H. M. - Macar de ar fi instrumentul, dar pana sa ajungem la chestii de detaliu, ce fel de instrument, pentru ce fel de muzica si asa mai departe, distanta este inca foarte mare. Nu exista nici macar instrumente decente, asa ca.... Practic pentru un pianist, pianul este precum vocea pentru un cantaret. Un cantaret fara voce nu-i cantaret, la fel, un pianist fara pian, nu prea e pianist. Sau in finem face eforturi mult mai mari sa fie pianist.

A.S. -Ati calatorit anul trecut prin tara, ajungand atat in metropole, cat si in orase mici unde nu exista filarmonici si unde evenimentele de muzica clasica sunt mai rare. Spuneti-mi ce ati simtit in legatura cu apetitul cultural al publicului din aceste ultime orase?

H.M. - Apetit cultural exista atat in orase mici, cat si in orase mari. Dar ce este foarte important, si asta am sesizat-o in cei sase ani de organizator si sustinator de turnee, sustinator in sensul ca am sustinut la propriu, nu ca le-am sustinut financiar, am observat ca daca informatia ajunge printr-un fel sau altul la, hai sa le spunem clienti, acestia vin cu mare placere si cu mare dragoste si cu mare dor de un eveniment cultural. Din pacate, si aici iarasi revenim la problemele financiare, e foarte dificil sa faci fata altor tipuri de evenimente unde, eu stiu, tiparirea a 30.000 de afise nu reprezinta o problema. Dar prin diverse trucuri, printr-o campanie agresiva pe instrumentele media specifice, ma refer la radioul public, ma refer la Televiziunea publica, internet, comunicate de presa preluate de agentiile de stiri, am reusit : vorbesc acum de Radio Romania Cultural si Asociatia Culturala Accendo, iar in trecut doar prin eforturile asociatiei.

A.S. -Turneele pe care le-ati organizat prin Asociatia Culturala Accendo, al carui presedinte sunteti, impreuna cu Radio Romania Cultural au avut o accentuata componenta de marketing. Este important pentru artist sa gandeasca si in termeni de piata?

H.M. - Raspunsul in mod natural e 'Nu"! Din pacate raspunsul meu este 'Da"! Insa practic n-ar trebui sa ma intereseze aspectele ... si pe nici unii dintre colegii mei n-ar trebui sa-i intereseze aspectele acestea de promovare, acestea de marketing, acestea de strangere de fonduri, aspectele organizationale... Nu, in conditiile in care am fi doua milioane de muzicieni profesionisti in Romania. In realitate nu suntem foarte multi. Si nu suntem foarte multi dintr-un motiv anume, mai intai pentru ca dintre cei care au harul primit de la Dumnezeu de a folosi acest limbaj, de a reusi sa transmita emotii si ganduri cu ajutorul sunetelor, doar o parte au avut curajul sa o duca pana la capat si sa o transforme in profesie. Asa ca nefiind multi, nu cred ca ar trebui sa ne pierdem mult din energie si mult din timp si mult din... propria fiinta cu astfel de lucruri.
Dar trebuie sa fac o remarca. Acum, in 2012, ma simt privilegiat prin faptul ca atat de multe lucruri nu mai sunt facute de mine, poate chiar marea majoritate, si ca pot sa ma concentrez in proportie foarte mare pe studiu, pe ce vreau sa transmit si pe modul in care pot sa transmit...

A.S. - Este bine ca interpretul de muzica clasica sa fie o vedeta?

H.M. - Vedetismul, dupa parerea mea, poate sa-ti ia mintile.

A.S. - Care este acceptiunea termenului pentru dumneavoastra?

H.M.- Sunt vedete si vedete. Ce vedem seara la televizor acelea nu-s vedete... In muzica clasica, in momentul acesta, as vedea cateva vedete, dar care, in fapt, nu sunt percepute ca vedete. Valentin Gheorghiu este una dintre acestea. Foarte putini stiu fenomenalele inregistrari pe care maestrul Gheorghiu le-a facut ... Practic nu prea exista vedete, sunt artisti mediatizati mai mult sau mai putin, oricum umbriti din punct de vedere mediatic de aceste cvasivedete de care vorbeam mai devreme. In vest - iar revin la tari altfel decat Romania - exista si vedete care au un public consistent, un public care vine peste tot in momentul in care le pronunti numele. Radu Lupu, este roman, este vedeta in adevaratul sens al cuvantului, este cunoscut de foarte multi oameni ...

A.S. - Ce aduce nou editia din acest an a turneului si cum ati gandit traseul Pianului calator?

H.M. - Este lung, da, sunt 4700 de km . Am facut un calcul de curiozitate sa vad cam cat o sa coste benzina. Nu glumesc, efectiv e greu sa mergi asa... 4700 de km prin Romania si va spun ca e greu si din cauza faptului ca am facut lucrul acesta de nenumarate ori, ultimul turneu fiind cel proaspat incheiat cu Ion Bogdan Stefanescu - Flautul de aur, la care am facut vreo 2300 - 2400 de km, cu mult mai putine concerte...
Ce aduce nou? In afara de recital, va fi si concert cu orchestra si il lasa pe Liszt deoparte, dar nu total, fiindca voi canta totusi doua lucrari ale lui Franz Liszt, una dintre ele care a fost parte a programului de anul trecut, mai ales ca acea piesa se gaseste si pe CD-ul inregistrat cu ocazia turneului de anul trecut, la editura Casa Radio. Acesta e un lucru pe care l-am gandit pe termen lung, as vrea sa pastrez fac o oarecare legatura intre turnee. In afara de lucrarea concertanta si anume Rahmaninov - Rapsodia pe o tema de Paganini, piesele pe care le voi interpreta au o trasatura comuna si anume faptul ca nu sunt lucrari originale, sunt transcriptii, sau versiuni transformate a unei teme date, de-a lungul desfasurarii pieselor. Este vorba de muzica folclorica romaneasca, transpusa in stil, hai sa-i spunem clasic, de Franz Liszt in Rapsodia romana, care are teme culese, auzite de Liszt in acea calatorie pe care a facut-o in 1846 - 1847 in Tarile Romane. Apoi Bartok, care se stie, a fost un culegator fervent de folclor, inclusiv romanesc, pe care l-a folosit in multe dintre lucrarile sale. Vorbesc aici de Dansurile populare romanesti. Mai este transformarea in timp a unei teme date, Variatiunile de Mozart pe o tema de Gluck, o piesa foarte interesanta, nu spectaculoasa dar foarte interesanta, ei bine Mozart demonstreaza cu atata lejeritate ca a fost genial... Busoni, un compozitor poate mai putin cunoscut publicului larg, un pianist de exceptie, care a trait la intrepatrunderea intre secolul XIX si secolul XX, a transcris celebra Ciacconna pentru vioara solo a lui Bach, intr-o modalitate extrem de spectaculoasa, dificila din punct de vedere tehnic. Mai cant cele doua transcriptii de Liszt despre care spuneam, dupa Schubert, Vals Capriciu si nu in ultimul rand Standchen, din cantecul lui Schubert, iar in final doua piese foarte dificile pentru pianist, si mie imi plac la nebunie, e vorba de transcriptiile lui Rahmaninov, celebrele Liebeslied si Liebesfreud de Fritz Kreisler, compozitor sarbatorit in acest an, 2012.

A.S. De ce ati ales Sannicolau Mare ca destinatie finala a turneului, locul in care pianul va fi lasat pentru a fi folosit de comunitatea locala timp de trei ani, ca si la Medias?

H.M. - Este locul de nastere al lui Béla Bartók si exista un festival care are loc in fiecare an acolo. Conducerea Societatii Romane de Radio a descoperit ca este nevoie de un pian acolo, care va fi bine utilizat de Asociatia Pro Bartók Sannicolau Mare. Eu nu pot decat sa fiu onorat ca acest pian nu se duce pur si simplu la Sannicolau Mare, ci inainte de a poposi acolo pentru o perioada, ma va insoti in acest periplu muzical.

A.S. - Ce mai stiti despre prietenul dumneavoasta, pianul de la Medias? L-ati lasat acolo anult trecut.

H.M - Nu stiu foarte multe, am vazut niste fotografii in ultima vreme, o sa-l revad in curand. Luni, probabil in jurul pranzului, ne vom reintalni si sper sa reluam povestea lui pe site-ul turneului www.pianulcalator.ro.

A.S. Sunteti neobosit. Ce turnee mai urmeaza anul acesta?

H.M. - Va fi o perioada plina, nu numai din punct de vedere al concertelor, ci si uman, fiindca de obicei aceste turnee, in ciuda faptului ca pana la urma ma epuizeaza, imi reincarca de fapt baterile intr-un alt mod, pentru proiecte viitoare. Cu siguranta 'Duelul viorilor" in septembrie, sunt deja antamate concertele : Gabi Croitoru - Guarneri, Liviu Prunaru - Stradivarius cu mine la pian, in opt orase din Romania. Si vor mai fi si altele.