Dupa ce actorii au taiat panglica vechiului Teatru National din Iasi, proaspat renovat, cu o piesa scrisa de 'patronul" edificiu­lui, Vasile Alecsandri, a venit si randul celorlalti 'locatari" ai superbei cladiri sa inaugureze sala. Astfel, Opera Nationala din Iasi s-a mutat inapoi acasa si a sarbatorit acest lucru in stil grandios, cu o montare magistrala a unui mare maestru: opera baroca 'Indiile galante", de Jean-Philippe Rameau, in regia unicului si irepetabilului Andrei Serban.

Desi opera lui Rameau are o varsta venerabila, datand din anul 1735, in spectacolul lui Andrei Serban ea pare surprinzator de moderna. Cu o coregrafie de secol XXI semnata de Blanca Li, o scenografie fabuloasa creata pentru Opera 'Garnier" din Paris (unde in 2003 Andrei Serban a pus in scena pentru prima data aceasta opera) de Mariana Draghici si adaptata pentru montarea de la Iasi de Carmencita Brojboiu si, mai ales, cu o energie, cu o pofta de viata si un chef nebun de joaca, aceasta opera-balet de secol XVIII arata mai mult ca un music-hall ultramodern de pe Broadway.

Nu de putine ori, spectatorilor le vine sa se ridice de pe scaune si sa danseze ca la discoteca, se aplauda frenetic aproape fiecare moment in parte si se rade cu lacrimi ca la o comedie buna, desi un astfel de 'comportament" nu prea se poarta la Opera.

Eros dezlantuit

Opera-balet a lui Rameau, dupa un libret de Louis Fuzelier, este dedicata dragostei, si nu oricarui gen de dragoste, ci chiar amorului liber (un fel de program hippie avant la lettre). Amantii sunt imbiati inca din prolog de zeita Hebe sa se dedea fara nici o grija placerilor carnale, dar (si aici intervine o lege nescrisa a amorezilor) sa pastreze intact 'misterul" iubirii si secretul relatiei ('ca sa nu ofensam societatea mic-burgheza", pare a spune Rameau).

Si pentru ca 'fariseii" sa nu se simta lezati in pudibonderia lor, amorul liber a fost 'exportat" de compozitor tocmai la capatul lumii, pastrand astfel aparentele (de parca Franta si mai ales curtea ei ar fi fost complet straine de giumbuslucurile erotice). Iubirea rupe deci lanturile conventiilor sociale si se incoroneaza regina, dar nu in 'pudica" Europa, ci in 'Indiile galante". In perioada marilor descoperiri geografice, 'Indii" era denumirea generica pentru orice teritoriu indepartat de curand colonizat de europeni.

Asa se face ca amorul calatoreste fara bilet de vapor si ajunge nestingherit in Peru, unde are loc o aventura de neimaginat in epoca, si anume o relatie interrasiala, un conchistador spaniol luandu-si de soata o printesa incasa. De acolo porneste inspre teritoriile stapanite de otomani, face apoi un popas in Persia, ajungand in cele din urma in Lumea Noua, in America de Nord, la triburile de indieni 'salbatici". Peste tot iubirea inmugureste frenetic, si nu doar in inimile oamenilor, caci pana si fluturii si florile ajung sa traiasca niste 'amoruri" patimase. Eliberata de orice constrangeri, dragostea exploda in tot locul pentru ca, intr-un final apoteotic, dupa cum era de asteptat, sa dea si rod, pe scena aparand din dosul unei uriase gaini de aur, simbolizand fertilitatea, un ou imens.

Pe scurt, 'Indiile galante" este o sarbatoare a erotismului, a bucuriei, a placerilor, a flirtului, a vietii traite din plin.

'In general, montarile din teatrul romanesc de azi le sporesc spectatorilor angoasele. Nu mai functioneaza, ca in teatrul antic, catharsisul. La greci, pe scena se petreceau tot felul de grozavii, dar in final triumfa totusi speranta. Ei bine, contrar a ceea ce i se ofera de obicei spectatorului roman, mizerie, violenta, durere, tristete , voma si trauma, eu vreau ca, dupa ce vad acest spectacol, oamenii sa mearga acasa fericiti si sa faca dragoste cu partenerii lor", a spus regizorul Andrei Serban, punand punctul pe 'i".

Pe langa dezlantuirea de bucurie si culoare, spectacolul beneficiaza in primul rand de o muzica minunata si de niste interpreti desavarsiti. Este absolut laudabila dedicarea artistilor lirici din Iasi, care nu doar canta niste partituri extrem de dificile, ci reusesc, lucru rarissim pe scenele lirice din Romania, sa si danseze impecabil. Nu doar baletul (care se bucura de un 'transplant" pe cat de exotic, pe atat de eficient, de numeroase dansatoare japoneze), ci si solistii si chiar corul danseaza aproape neintrerupt pentru ca, la final, si dirijorul sa se prinda in ritmul ametitor al intregii distributii. Andrei Serban nu a facut nici el exceptie si a dansat la aplauze in rand cu trupa.

Si cum s-a simtit foarte bine la Opera Nationala din Iasi, marele regizor mai pregateste acolo o montare-surpriza: o revizitare dupa 20 de ani a celei mai spectaculoase parti din faimoasa sa 'Trilogie antica": 'Troienele". Cum 'O trilogie antica", montat de Andrei Serban la Teatrul National din Bucuresti in 1990, face parte din categoria 'povestilor nemuritoare", fiind, de departe, cel mai mare spectacol pus vreodata pe o scena romaneasca, nu putem decat sa asteptam cu sufletul la gura aceasta readucere la viata a unei adevarate legende.