Christian Podratzky, actualul basist al formatiei Rezident Ex, a fost unul dintre acei muzicieni talentati care s-a vazut nevoit sa paraseasca tara in anii '90.

A ales Germania, ca multi altii, si pentru ca are acest har de a se remarca pretutindeni, a reusit sa-si continue cariera muzicala.

Mai mult, instrumentistul nu a "dezertat" nici din peisajul sonic romanesc, incercand, pe cat posibil, sa-si aduca aportul la dezvoltarea rockului autohton, mutilat de lipsa de perspective.

Christian a fost de acord sa ofere un interviu in exclusivitate pentru "Romania Libera" si ne-a vorbit cu maxima sinceritate despre noua sa trupa - Rezident Ex - dar si despre rockul uitat al anilor 80.

Nu uitati! Pe data de 21 septembrie 2012, Rezident Ex, cu legendarul Kempes la voce, te asteapta la Arenele Romane, la un concert incendiar.

Esti unul dintre acei muzicieni de exceptie ai Romaniei care au ales sa paraseasca tara in anii '90. Acest lucru ti-a dat ocazia sa lucrezi cu oameni care au produs pentru vedete ca Rod Stewart, Tina Turner, Debbie Harry etc. Cu toate acestea, regreti vreodata decizia?

Daca ar trebui sa mai aleg o data, nu cred ca as mai pleca. Timisoara, Romania, oamenii de aici sunt cei cu care ma identific, ii simt mai aproape de mine, asa cum sunt ei, cu bunele si, uneori, relele pe care le au. Dar sunt ai mei. Si imi lipsesc foarte mult.

Esti cunoscut drept basistul formatiei germane POEMS FOR LAILA. Din curiozitate, am cautat numele fostelor tale trupe (Impact, Abra si Pro Musica) pe Youtube, alaturi de numele formatiei germane mentionate anterior. Am gasit o multime de referinte pentru cea din urma, dar aproape nimic pentru formatiile romanesti. Este aceasta absenta a trecutului muzical autohton din "prezentul" nostru un simptom al retardului cultural al Romaniei?

Generatia muzicienilor anilor 80 (din care fac si eu parte) este, din pacate, aproape absenta pe net, chit ca in Romania se facea - pentru posibilitatile pe care le-am avut cu totii, in limitele respective, - o muzica de calitate. Nu exista youtube, nu existau telefoane mobile si nici aparate de fotografiat digitale, de aceea documentele pe internet ale unor aparitii ale acelor ani sunt - zic eu - foarte valoroase. Nu exista decat un singur studio in Romania, Electrecord, iar privilegiul de a intra acolo si de a inregistra un album l-au avut prea putine trupe ale vremii. Putini sunt cei care mai cunosc si incearca sa tina vie miscarea muzicala a acelor ani. M-am bucurat mult citind cartea lui Doru 'Rocker" Ionescu 'Timpul chitarelor electrice". El urmareste fenomenul - hai sa-i zicem 'rock" - de la noi de mai mult de cateva decenii, si e bine ca sunt astfel de oameni, care ne amintesc de generatia muzicienilor acelor ani, ce s-a straduit, in anii comunismului, sa faca cat de cat, cum a putut ea, o muzica buna. Nu exista posibilitatea de a face un videoclip, de aceea documentele vizuale sunt mult prea putine. Multe trupe foarte bune s-au pierdut asa, nelasand nimic, nici audio si nici video in urma lor. In ce ma priveste pe mine, parintii mei, cu multe sacrificii, m-au ajutat sa fac muzica si le sunt pe veci recunoscator pentru asta. Cat despre Poems For Layla, nu cred ca sunt eu cunoscut drept bass-istul lor. Am cantat in trupa doar patru sau cinci ani, pana prin 96, cand s-a destramat. Prin 2000 trupa s-a refacut (insa, fara mine si, respectiv, componenta de atunci), a existat cativa ani in diferite componente, dar acum nu mai activeaza.

Tu ai plecat, dar nu ai renuntat sa "ajuti" scena muzicala romaneasca, prin diverse lansari in tara. Ai crezut vreodata ca rockul romanesc este o cauza pierduta, in ciuda tuturor eforturilor?

Nu cred ca este pierduta. Mai e mult de muncit, dar nu e o 'cauza pierduta". Romania a avut si are multi muzicieni buni. Nivelul trupelor nu este inca cel care ar trebui, inca nu ne putem masura cu cei de afara, dar in cativa ani o vom putea face, sunt convins de asta. Problema in Romania este legata, dupa parerea mea, in primul rand de productia muzicala, aici stam foarte prost. Productiile muzicale lasa mult de dorit, chit ca exista si la noi posibilitati foarte bune de inregistrat. De fapt, pentru a face o productie buna, nu iti mai trebuie in ziua de azi un studio extrem de dotat, ci doar experienta la orchestrat, la mixat, la masterizat. Experienta asta, care cere sound-uri si orchestratii moderne, lipseste. Aici inca se folosesc la greu sound-uri de clape si chitari pe care le-am auzit cu 25 de ani in urma, drept care multe trupe suna ca atare.

Eu am facut in Romania, sporadic, cate un album cu ABRA, una dintre trupele cu care am cantat in anii 80. Anul trecut am inregistrat, printre altele, un al doilea album cu Mircea Baniciu, cu sprijinul celor de la Blazzaj si al Mariei Chiorean. In aceasta iarna va aparea pe piata si se va numi: Abra featuring Mircea Baniciu - 'Data cand totul e gata".

Cum ai intrat in Rezident Ex? Care este povestea acestei colaborari?

Mare poveste nu prea e ea... Pai, atat pe Tavi, cat si pe Adi ii cunosc de peste 30 de ani. Ne stim de cand ei cantau la Progresiv TM, Metamorf, respectiv Cargo, iar eu eram intai la Impact, pe urma la Abra si Pro Musica. In vremea aceea, Pro Musica si Progresiv TM sau, mai tarziu, Abra si Cargo, erau trupele cele mai importante in Timisoara, cantam destul de des, ne intalneam la diferite festivaluri si asa, cu timpul, ne-am imprietenit. Ciudat e faptul ca, in tot acest timp, nu cantasem in nicio formula impreuna, chit ca ne apreciam reciproc si eram prieteni foarte buni. Sigur ca, atunci cand Adi si Tavi mi-au povestit despre ideea infiintarii trupei Rezident Ex si am fost intrebat daca nu vreau sa fac parte din proiect, am fost de acord. Dupa numai o luna, impreuna cu Tavi, ma aflam la Adi, la Paris, unde am inregistrat bass-ul pentru albumul care urmeaza sa apara.

Rezident Ex este o formatie care "contine" muzicieni cu trecuturi stilistice diverse: power metal, hard rock, folk rock. Cum se imbina toate aceste experiente pentru a forma totul Rezident Ex?

Chiar asta e reteta, cred eu. Fiecare vine din alta "lume muzicala" si aduce ceva nou, uneori idei relativ noi din punct de vedere stilistic pentru ceilalti sau un alt mod de interpretare. Ascultam toti muzica diferita si, uneori, o si facem. Cand am inceput serios sa ascult muzica, am inceput cu Sabbath si Led Zep. De ele n-am scapat nici acum (rade), inca le ascult foarte des acasa. Mai tarziu, am inceput sa ascult The Who (cei drept, in primul rand pentru John Entwistle) sau chestii ceva mai progresive. Acum ascult de la Joni Mitchell si Lou Reed, pana la Red Hot Chili Peppers sau Black Country Communion. Si, uite asa, fiecare isi aduce experienta pe care o are si aportul sau special pentru Rezident Ex. E minunat.

Ce feedback ati primit pana acum legat de ideea intemeierii acestei trupe?

Sincer sa fiu, am fost putin uimit de feedback-ul pozitiv si asteptarile foarte mari legate de trupa asta. Ma bucur, insa, sa vad ca am calcat cu dreptul in vara asta, cel putin asa cred eu. Sper sa o tinem cel putin tot asa. E pacat ca nu ne putem permite sa cantam cand vrem si peste tot pe unde suntem chemati. Motivul este ca toti - cu exceptia lui Florin, care locuieste in Timisoara -, suntem stabiliti la Berlin, Hamburg, Brisbane sau Paris. Incepand cu 23 septembrie ne vom imprastia iar pe glob, dar sper sa ne revedem cat mai curand in Timisoara, pentru mai mult timp, sa reusim sa prindem festivalurile mari din primavara si sa pornim un turneu prin tara. Pana atunci, insa, vom lansa primul material discografic Rezident Ex.

De ce ati invitat trupa Desant sa cante in deschiderea concertului vostru? Considerati ca au tot ce le trebuie ca sa dea un boost scenei metal autohtone?

Desant e o trupa foarte promitatoare din Timisoara, iar Alin (pe care inca nu il cunosc personal) un tip cu inima acolo unde trebuie, cel putin asa am dedus eu, din cele cateva e-mailuri prin care am comunicat cu el. Motivul nu este acela ca a fost component Cargo, ca si Kempes, Tavi sau Adi. Pur si simplu, baietii dau foarte bine din chitari si tobe. Cred ca la Arenele Romane, pe 21 septembrie, va fi o seara minunata. O sarbatoare de fapt, cum am mai spus-o pana acum. Cred ca sarbatoare va fi si Constanta, la concertul pe care il vom avea pe 22 septembrie, in Clubul Phoenix.

Un ultim mesaj pentru cei care vor veni la concert.

Nu pot decat sa ma repet - si asta o spun in numele tuturor din trupa - ma bucur grozav sa cantam la Arenele Romane si vom face tot ce putem ca in acea seara fiecare sa aiba un zambet larg pe fata in drum spre casa.