Fanii vechi ai rockului il stiu drept unul dintre membrii fondatori ai trupei Cargo. Dup ce a imbogatit scena rock autohtona cu una din cele mai valoroase formatii, chitaristul Tavi Iepan a decis sa paraseasca Romania, asa cum au facut-o mai multe valori ale muzicii noastre.

Cu toate acestea, Tavi nu a fost absent din lumea muzicala romaneasca. De-a lungul timpului, el a gandit numeroase proiecte, intre care si formatia Locatarii, care a avut un mare success de piata in 2009, cu albumul "Nu te supara, frate".

2012, insa, il gaseste pe Tavi gata sa ia pe sus rockul romanesc, si pe fanii sai. Alaturi de legendarul Kempes si de Adrian Popescu (chitara), Christian Podratzky (bas), Florin Cvasa (percutie) si Matthias Lange (chitara), Tavi formeaza trupa Rezident X, care ii va aduce acasa pe cei doi monstri sacri exilati intre straini.

Concertul va avea loc la Arenele Romane, pe data de 21 septembrie 2012.

Citeste mai jos un interviu in exclusivitate Romania Libera cu Tavi Iepan.

Esti o legenda vie a rockului autohton si un meloman inrait. Ce parere ai despre starea actuala a rockului romanesc?

Poate ca nu sunt eu cel mai potrivit sa dau un "diagnostic" in privinta rockului romanesc. Probabil ca o analiza mai completa poate fi data de un grup de jurnalisti care ar face un "bilant" bazat pe informatii concrete, legate de numarul de productii de acest gen in ultimii douazeci si ceva de ani: volumul de vanzari, numarul concertelor si a festivalurilor, procentul pe care-l ocupa rockul la radiourile si televiziunile din tara, sumele reprezentand drepturi de autor si, daca este posibil, un numar orientativ al celor care traiesc exclusiv din muzica rock sau activitatile din jurul acesteia (studiouri de inregistrari, management, personal tehnic). Marturisesc ca si pe mine m-ar interesa si, probabil, o asemenea analiza ne-ar oferi macar o parte din imaginea despre "starea actuala a rockului romanesc". Am spus o parte pentru ca celelalte componente nu pot fi masurate asa de simplu. Este vorba de creatie, compozitii, interpreti, impact emotional si social. Eu am sa sintetizez pe scurt acest aspect, fara a da nume, pentru ca nu as fi destul de obiectiv. Cred ca avem, in momentul de fata, patru generatii de compozitori si, implicit, de trupe rock. Prima generatie a aparut aproape paralel cu fenomenul rock pe plan mondial. Din cauza "conditiilor" de la noi, a reusit sa produca doar o mana de albume, dar a contat foarte mult in istoria rockului romanesc, pentru ca ea are o "memorie" inregistrata, din care timpul a pastrat valorile. Generatia a doua, aparuta in timpul "culturalizarii de masa", doar tolerata de sistem, a produs un numar mai mare de trupe, dar un numar aproape la fel de mic de albume, desi pe plan mondial se inregistra o crestere exponentiala a numarului de productii de gen. Din cauza asta eu o consider o generatie "fara memorie". Generatia a treia este o combinatie de formatii nou aparute si acele formatii din generatia a doua, care aveau un nume, s-au regasit dupa decembrie 89 si au reusit, in sfarsit, sa scoata albume de mult scadente. Aceasta generatie a incercat sa supravietuiasca intr-un climat socio-economic foarte dur, aparent fara cenzura, dar supusa permanent "cenzurii banului", concurentei mediatice si a trupelor mari din afara, care au venit cu tot arsenalul tehnic si de showbiz . Generatia de azi, a celor care au aparut in ultimii ani este ultima generatie. Sper din tot sufletul ca vor avea o "traiectorie normala" si vor putea trai din aceasta minunata arta care este muzica, spre deosebire de celelalte trei generatii anterioare care, cu mici exceptii, nu au reusit asta.

De ce crezi ca majoritatea tinerilor prefera sa cante rock alternativ si nu un metal ca lumea, cu personalitate?

Nu m-as grabi sa "judec" pe nimeni pentru rock alternativ; fiecare generatie are curente care domina. Atunci cand ascult sau vad o trupa, pentru mine conteaza, in primul rand, transmisia muzicala si mesajul. Noi, rockerii, suntem cu totii o familie, cel putin din punct de vedere muzical, si diversitatea este importanta. Ar fi plictisitor ca toti sa cante intr-un singur stil, oricat de "ca lumea" ar fi.

Ti-ai ghidat vreodata creatia dupa "trenduri"?

In mod constient, nu. Dar, fara sa vrei, daca asculti muzica si iti place un lucru sau altul, esti influentat si, in subconstient, asimilezi acel lucru. Nu cred ca "reteta" este sa alergi dupa trenduri, important este sa faci ceva care te defineste. Sa faci ceea ce simti ca ar fi "trendul tau personal". Unul din preferatii mei este Frank Zappa, care a imbinat foarte multe stiluri si a creat, astfel, unul nou, cu foarte mare personalitate.

Ai inceput sa canti rock inspirat de Ladislau Herdina, unul din cei mai mari chitaristi din Timisoara anilor 70. Ce crezi despre pustanii care intra in "industrie" doar pentru faima?

Am inceput inspirat de Phoenix, Deep Purple, Progresiv TM sau Pink Floyd, iar cu Laczi, in perioada cand am fost la Progresiv, am inteles mai multe despre ce inseamna chitara. Celor care vor sa parcurga acest drum foarte greu doar pentru faima le dau un sfat: "nu merita". Faima este relativa si, in cele mai multe cazuri, trecatoare. Volumul de munca si energie nu se justifica, daca nu iubesti muzica si daca nu ai ceva de spus. Am in continuare un mare respect pentru fiecare dintre cei care urca pe o scena. Uneori, lucrul asta pare simplu si la indemana oricui, numai ca putini reusesc sa-l faca si sa transmita publicului acea stare care te desprinde, chiar si pentru un moment, de "realitate" sau de "conventii" si-ti induce un sentiment de emotie si de multumire.

Rockul a fost, la un moment dat, un instrument de fronda. Acum s-a transformat intr-o afacere corporatista. Cum eviti sa cazi in capcana aceea a comercializarii excesive, intinsa de o lume infometata dupa bani?

Rockul este in continuare o forma de protest si, probabil, asa va ramane. Faptul ca poate aduna mase nu a ramas neobservat, astfel incat au aparut si cei care l-au comercializat. Capitalul are o forma de detasare si abstractizare foarte mare si actioneaza dupa motto-ul: "Daca putem vinde cu profit pe cineva care ne injura, nu vedem de ce nu am face-o. O afacere este o afacere." In privinta comercializarii excesive eu, personal, nu-mi fac nicio problema. Nu cred ca voi fi asaltat cu gramezi imense de bani, pentru ca lucrurile nu se schimba asa repede. Am scris cateva piese pe care le stie relativ multa lume, ma refer la cei care asculta rock in Romania, dar, cu toti banii pe care i-am castigat eu de pe urma lor, nu stiu daca as putea sa-mi cumpar o Dacie noua, ca sa raman la un exemplu simplu. Dar, mai stii? Poate devin vreun John Lee Hooker autohton si castig ceva pe ultima suta de metri. M-ati pus pe ganduri, déjà imi fac griji cum am sa-i cheltui, dar promit sa donez o parte importanta "Institutului pentru sustinerea Rockului Romanesc".

Vorbeste-ne despre reuniunea cu Kempes. Cum s-a intamplat totul?

Cred ca a fost o intamplare fericita pentru noi toti, cei din Rezident Ex, inclusiv pentru mine si Kempes. Fiind putin trecut de "adolescenta", stiu ca momentele de genul asta sunt foarte rare si se intampla cand "stelele" te ajuta. Incerc, din punct de vedere muzical, sa fac cat mai mult, pentru ca asta este cel mai important. Daca avem si putin noroc, vom reusi sa scoatem cateva albume si sa le aducem bucurie celor care ne asculta si ne vor. In rest, ne incarcam bateriile la concerte, unde publicul ne-a primit cu bratele deschise si ne-a imbratisat efectiv.

Ce incarcatura emotionala are pentru tine revenirea in Romania alaturi de o formatie rock?

Incarcatura emotionala este maxima. Cred ca nu exagerez atunci cand spun ca, emotional, concertele Rezident Ex au ceva deosebit. Asa a fost la Timisoara, asa a fost la Folk You sau la Casoia, am incredere ca asa va fi la Bucuresti si Constanta, urmatoarele concerte din anul acesta. Aceasta energie pozitiva se transmite de la public spre noi si inapoi, pe toata durata concertului. Sigur ca nu suntem perfecti, nici nu puteam fi intr-o perioada asa de scurta cum a fost cea in care am repetat noi impreuna. Nu asta este prioritar. Important este spiritul care ne uneste, publicul simte lucrul asta, participa la concert din primul moment si chiar face parte din spectacol. Felul in care am fost primiti este o mare bucurie pentru noi. Sunteti asemenea super-eroilor care se intorc intr-o lume bantuita de rau dupa ce au fost nevoiti sa o paraseasca pentru a-si salva sufletul.

Credeti ca scena romaneasca de rock are nevoie de voi?

Pot sa spun despre prietenii mei din Rezident Ex ca au inima mare si la locul potrivit. Traiesc fiecare nota si fiecare cuvant pe care-l canta. In rest, sunt cat se poate de "normali". Nimeni dintre noi nu are "aere de vedeta" si nici nu are nevoie de ele. Ii las pe altii sa hotarasca daca scena romaneasca de rock are nevoie de noi sau nu. Noi suntem multumiti si bucurosi sa facem parte din ea.

Ii multumim mult lui Tavi pentru acest interviu!