Irina Sarbu a studiat pianul si, in timpul liceului, 's-a indragostit " de jazz, datorita colegului sau de clasa compozitorul si pianistul Andrei Tudor. Nu si-a continuat studiile de pian si a ales sa mear­ga mai departe la actorie, facultate pe care a absolvit-o in 2006. Confirmarea ca solista a avut loc in 2004, atunci cand a primit un premiu de debut la Gala Premiilor Jazz pe 2003. Acesta a fost si anul in care Irina Sarbu a cunoscut-o pe Anca Parghel, care i-a fost 'profesoara si prietena buna".

Spuneti ca pasiunea pentru jazz v-ati descoperit-o in liceu. Cum de nu ati fost mai degraba tentata de rock sau electro, cum se intampla de obicei?
Irina Sarbu: Ca orice adolescent am ascultat cu placere muzica de toate genurile. Din colectia mea nu lipseau casetele cu Queen, Michael Jackson, Beatles, Guns'N'Roses sau Doors. Ascult si acum hip-hop sau rap, dar mult mai rar decat o faceam in perioada liceului. Nu mi-am dorit insa niciodata sa cant intr-o formatie de pop sau rock. Funk sau electro-jazz da, mi-ar placea sa incerc pe viitor si, daca mi s-ar propune sa fac parte dintr-un asemenea proiect nu as refuza. Am fost si sunt o tipa 'clasica" si cred ca din cauza asta jazz-ul m-a fermecat.

Ce avea atunci jazz-ul atat de atragator?
I.S.: Libertatea de a improviza, de a ma juca, de a crea pe loc, de a schimba totul (tempo, stil si chiar tonalitate), in functie de starea de spirit din acel moment. Jazz-ul nu are cum sa fie monoton sau plictisitor. Am simtit ca pentru mine este 'partenerul" perfect!

De ce nu ati devenit pianist de jazz, daca tot ati studiat atat timp pianul?
I.S.: Pentru ca pianistul de clasic cu cel de jazz nu au foarte multe in comun. La clasic ai partitura scrisa, nota cu nota, indicatie cu indicatie, pe cand la jazz exista doar un tempo, o tonalitate si o tema data pe care poti sa o dezvolti si jumatate de ora. Din punctul meu de vedere este mult mai greu. Jazz-ul inglobeaza mu­zica clasica, invers insa nu. Eu am fost pianista de clasic, asa ca nu am cunos­tinte sau tehnica de jazz. Insa i-am promis lui Puiu Pascu ca voi incepe sa studiez serios si voi incerca sa ma acompaniez singura in concerte macar la o piesa, doua. Conteaza atat de mult educatia muzicala pe care o primesti de mic, ce si in ce fel studiezi, cat de bine iti antrenezi auzul, ritmica, abilitatea de a improviza. Ori eu nu am avut tangente cu jazz-ul decat destul de tarziu.

De ce ati schimbat brusc macazul, sau studiul actoriei intra oricum in planuri?
I.S.: Atunci cand am realizat ca nu-mi doresc sa fiu o pianista de cursa lunga, m-am orientat catre altceva. Am ales actoria pentru ca nu am vrut sa renunt la scena si pentru ca mi-am dat seama ca ma va ajuta sa ma deschid, sa ma cunosc si sa capat mai multa incredere in mine. Astazi sunt mai mult decat sigura ca am facut cea mai buna alegere!

Ati colaborat cu mai toata 'lumea buna" a muzicii din Romania. Exista vreun artist cu care inca nu ati colaborat, dar cu care si v-ati dori sa o faceti?
I.S.: Am avut intr-adevar norocul sa lucrez cu multi artisti deosebiti si sa abordez dife­rite genuri de muzica. La un moment dat, m-am gandit ca mi-ar placea sa colaborez cu Horia Brenciu. Imi plac show-urile lui si stilul pe care il abordeaza. Nu mai vorbesc de Orchestra! Ii ascult albumele
cu mare placere.

De cativa ani cantati impreuna cu tambalistul Marius Mihalache. Cum a inceput colaborarea?
I.S.: L-am cunoscut pe Marius in 2006. Il stiam si il admiram de mult timp. Mi se parea fascinant cum reuseste sa interpre­teze la tambal lucrari clasice. Nu mai au­zisem asa ceva niciodata. Ma bucur ca ne-am cunoscut, pentru ca am avut si am foarte multe de invatat de la el. Alaturi de trupa sa am inregistrat primul meu album de etno-jazz : 'World Symphony". Cu ajutorul lui am luat contact cu muzica romaneasca/lautareasca veche.

In repertoriul dumneavoastra sunt multe piese traditionale reorchestrate, de la cantece braziliene pana la melodii facute faimoase de interpreti ca Maria Tanase sau de Cristian Vasile ori tango-uri. Ce v-a atras la ele?
I.S.: Povestea. Mai ales la tangourile Bucurestiului de altadata care sunt uneori de o tristete molipsitoare. Te fac sa scotocesti in cele mai ascunse unghere ale inimii si sa impartasesti publicului micile tale secrete. (Cat despre piesele de pe album, toate sunt alese si reorchestrate de Mari­us.) De Bossa Nova sunt indragostita de cand ma stiu. Ma atrage la aceasta muzica armonia, ritmul, limba portugheza si faptul ca de cate ori cant o melodie simt ca ma plimb in soare pe plaja din Ipanema!

Ati cantat muzica romaneasca interbelica si populara in Europa. Care au fost reactiile?
I.S: Am fost plecata in cateva turnee alaturi de Marius Mihalache si trupa sa. Reactia pu­blicului a fost foarte buna. Romanilor ple­cati in strainatate le e dor de tara, iar atunci cand asculta muzica romaneasca sunt fericiti si canta alaturi de tine. E greu sa fii departe. Eu una nu as pleca niciodata din Romania. Imi place aici si consider ca am multe posibilitati de a ma dezvolta ca artist.


Ultimul album l-ati scos in 2007. Va ganditi si la un nou material discografic?
I.S.: Deocamdata nu. Sunt adepta experientelor LIVE. Pot spune ca sunt dependenta de ele!

Unde va putem asculta?
I.S.: Urmeaza pe data de 30 octombrie un concert in ArtJazz Club alaturi de Puiu Pascu, Ciprian si Tudor Parghel iar pe 30 noiembrie, alaturi de aceeasi trupa si de Alin Constantiu la clarinet, proiectul 'De la Swing la Bossa Nova" in Sala Mica a Ateneului Roman. Cine este interesat sa afle informatii despre viitoare concerte sau spectacole poate accesa site-ul meu - www.irinasarbu.ro.

Ati renuntat la actorie?
I.S.: Nu am renuntat la actorie si nici nu am de gand sa fac asta vreodata! Colaborez de cativa ani cu Teatrul Bulandra si cu Teatrul de Comedie, iar in prezent lucrez la un musical dupa o piesa de Shakespeare care se va juca la Teatrul Metropolis. Nu va pot dezvalui mai multe detalii, dar va astept cu drag la premiera peste cateva luni!