'Crulic", documentarul de animatie al regizoarei Anca Damian a fost prezentat duminica in premiera absoluta la Festivalul de Film de la Locarno.

Pelicula spune tragica poveste a romanului din Dorohoi, Daniel Claudiu Crulic, care a murit intr-o inchisoare din Polonia in urma a 90 de zile de greva foamei prin care incerca sa-si sustina nevinovatia fara a primi ingrijiri medicale sau asistenta consulara.

In vreme ce isi facea bagajele pentru a pleca la Locarno, Anca Damian a povestit pentru Romania Libera cum a reusit sa duca la bun sfarsit un proiect atat de dificil, cu controversate implicatii politice.

Stiu ca acest film a avut un drum destul de anevoios.

A fost foarte greu, mai ales din punct de vedere financiar. Primeam mereu doar atatia bani cat sa putem continua cu inca un pas. Pe de alta parte aveam convingerea ca filmul trebuie facut acum si nu amanat pana primesc toti banii si de-abia apoi sa ma apuc de el. Echipa era adunata, in mine proiectul se asezase bine, ma 'locuia" ca sa zic asa. Si stiu din experienta ca daca nu incepi sa lucrezi atata vreme cat o poveste te bantuie, ea pleaca de la tine, nu devii gazda permanenta. Poate asa e destinul meu. Trebuie sa dau fiecararui proiect o bucata buna din viata si din energia mea. Ca proiectele mele sa devina filme a fost mereu nevoie sa traversez un drum chinuit.

Cat timp a durat de la prima idee pana la terminarea filmului ?

In martie 2008 mi-a incoltit ideea, in noiembrie am primit de la CNC banii de dezvoltare si pana acum. Inca mai am de primit niste bani de la un contract de finantare daca-ti vine sa crezi. E agreat contractul, dar pana se aduna toate semnaturile mai dureaza.

Multi au fost retincenti in ceea ce priveste acest proiect si acum, dimpotriva, e privit cu maxim interes.

Da. Polonezii se lauda ca au un film la Locarno (pentru ca e o coproductie romano-poloneza), ai nostri la fel. Stii cum e, daca un film iese bine toti si-l asuma, daca nu e doar al tau.

Ati intampinat piedici in ceea ce priveste subiectul filmului fara indoiala sesnibil?

Exista in continuare o oarecare reticenta din partea Ministerului Afacerilor Externe vizavi de subiect, bineinteles ca nu sunt fericiti ca acest film apare. Am incercat sa le explic ca nu este un film ancheta, ca nu caut vinovati, ci ca m-a interesat povestea la nivel artistic. Le-am spus sa fie linistiti ca nu e un film care demasca, ci unul care incearca sa exploateze filonul uman al povestii.

MAE are si de ce sa-si faca mea culpa pentru ca totusi este vorba despre un roman care a facut greva foamei timp de 90 de zile si de care nu s-a interesat nici o autoritate consulara. E strigator la cer.

In timpul documentarii am descoperit tot acel lant de oameni care ar fi putut face ceva pentru Claudiu Crulic si care nu au miscat un deget. As fi putut face o lista, o lunga lista a celor care au fost in contact cu mersul evenimentelor si care sunt intr-o masura mai mare sau mai mica vinovati de moartea sa. Sigur ca in capul acestei liste sunt cativa, de la medicii din inchisoare, la conducatorii penitenciarului si, desigur, cei de la consulat.

Exista si oameni din afara acestor intitutii care au stiut de cazul Crulic si nu au facut nimic pentru a-l salva. Am gasit insa si oameni integri. De exemplu, doctorul care l-a ingrijit pe Claudiu Crulic in ultimele zile, cel care a alertat de fapt pe toata lumea, si care a dat declaratii chiar atunci, la cald, pe televiziunea poloneza. Eu m-am intalnit cu acest medic si mi-a povestit cum au evoluat lucrurile. Dar, din pacate, se pare ca si el, in ultima vreme, a inceput sa-si schimbe usor declaratiile, mai in favoarea colegilor sai, medicii care l-au supravegheat in puscarie pe Crulic.

Ce credeti ca l-a determinat sa-si schimbe declaratia?

Probabil ca e vorba de o solidaritate de breasla care actioneaza in cazul medicilor asa cum se petrec lucrurile si la nivelul diplomatic, caci si cei de la Ministerul Afacerilor Externe incercau sa se acopere unii pe altii.

Mi-ati spus intr-un intevriu mai vechi ca va simtiti datoare fata de compatriotul nostru Claudiu Crulic. Nu au simtit ca au vreo datorie nici medicii care ar fi tebuit sa-l salveze, nici cei de la consulat care aveau in job description acest lucru. De ce simte nevoia sa faca in felul lui dreptate un artist?

Pentru ca daca nici noi nu facem nimic si lasam cazul sa fie ascuns sub pres, cum si-ar dori cu ardoare unii, am putea linistiti sa ne trecem si noi numele pe lunga lista a vinovatilor de moartea lui Claudiu Crulic.

Nu e deloc un caz usor. Banuiesc ca nici psihic nu v-a fost prea lesne.

De fiecare data, in timpul documenatarii, plecam acasa cu o senzatie de greutate pe suflet. Era o stare foarte grea, foarte incarcata. Poate si din pricina faptului ca eram privita cu suspiciune, ca oamenii nu cooperau din prima clipa. Eram romanca in primul rand. Si in al doilea rand veneam sa zgandar o poveste pe care toti o voiau uitata. Imi amintesc ca eram la un moment dat la Berlin si vorbeam de una, de alta cu cativa oameni foarte draguti de la Polish Film Institute. Ne simteam bine unii cu altii, era o atmosfera placuta, pana cand le-am spus la ce proiect lucrez. Atunci s-a lasat brusc o tacere ciudata si eu m-am grabit sa adaug ca nu sunt un roman care vrea sa-si razbune compatriotul, ci ca e vorba de un demers artistic nu un atac la statul polonez.

Teoretic, faci un film ca sa te simti bine lucrand la el, dar aici nu a fost cazul pentru ca era o drama atat de mare. Dar lucrurile s-au legat mereu foarte bine. Mergeam in Polonia pentru documentare si-mi spuneam ca e posibil sa nu vrea nimeni sa vorbeasca cu mine. Imi ziceam: 'stau doar o saptamana si vad ce iese". De cele mai multe ori nu-mi ajungea timpul de cat de multi oameni erau gata sa ma ajute, de cate lucruri noi aflam. Asta mi-a dat sentimentul ca acest film vrea sa se faca, ca trebuie sa iasa.

Si totusi aveti un coproducator polonez.

Imi place sa spun ca acest film are un bunic polonez pentru ca 25% este implicarea poloneza si 75% cea romaneasca. Scenariul, regia si animatia s-au facut in Romania, muzica si sunetul in Polonia. Dar logistic si oragnizatoric, fara acest 'bunic" polonez filmul nu ar fi putut sa apara niciodata pentru ca producatorul meu polonez mi-a deschis practic cele mai multe usi. Cu totul altfel au colaborat autoritatile poloneze cand filmul a avut un coproducator din tara lor. Iar muzica este atat de buna, atat de integrata in film, incat chiar ar putea lua un premiu.

Cat a costat productia?

292.000 de euro ceea ce e incredibil de putin pentru un film de animatie. Am fost chiar intrebata daca nu am uitat sa adaug un zero la buget.

Cum a functionat animatia?

Tuturor li s-a parut interesanta ideea unui film de animatie pentru maturi, sa nu spun 'pentru adulti" ca sa nu fie sinonim cu filmul porno, dar toti voiau sa vada cum arata. Pana ce filmul nu e gata e un soi de reticenta in jurul lui pentru ca nu poate fi incadrat. Nu e nici documentar, nici fictiune, nici animatie pura, e la granita dintre genuri. Un film cu actori ti-l poti imagina cam cum va arata in functie de cine joaca, de scenariu, de locatii, de alte lucruri, dar un film de animatie pana nu-l vezi nu stii nimic despre el. Iar cand am depus proiectul pentru bani la CNC am fost intrebata: 'ai mai facut animatie?" Am spus ca nu. 'Ei, daca ai mai fi facut animatie in trecut, ti-am fi dat banii". Culmea e ca acum cand am depus un proiect de fictiune m-au intrebat daca e de animatie. 'Nu", am zis, 'sunt debutanta". 'Eiii, pai daca ar fi fost de animatie, te-am fi finantat".

Echipa de animatori pentru 'Crulic" a fost formata din Dan Panaitescu, unul dintre pilonii filmului, Raluca Popa, Dragos Stefan, Roxana Bentu si Tuliu Oltean. Sigur ca a fost greu pentru ca filmul era in capul meu, dar trebuia sa intre si in al lor. De multe ori ne blocam si ma intrebam daca e bine sau rau ca lucram impreuna. Ei sunt niste personalitati artistice foarte puternice care aveau deja o experienta si chiar un stil si pana cand au inteles ce vreau eu a durat ceva vreme. Raluca Popa de exemplu, care este extrem de talentata si care a facut o treaba superba, nu a putut intelege la nivel de cuvinte ce vreau de la ea pana cand nu am dus-o in Dorohoiul natal al lui Crulic. Si atunci a inteles instantaneu. Mi-a spus chiar: 'Daca nu ma aduceai aici iti stricam filmul".

Apoi Dan si Raluca au fost complementari. Acopereau zone diferite si s-au completat unul pe altul. Acum vor sa mai faca filme impreuna. Mie imi place tipul asta de aventura in care nu stii ce iese la final. Nu-mi place sa lucrez cu profesionisti in sensul rau care merg pe carari deja batatorite si care fac totul doar asa cum stiu ei. Am facut acest film de animatie pentru ca mi s-a parut singurul mod de a spune aceasta poveste. Pentru ca e vorba despre punctul de vedere al mortului. El e povestitorul. Pentru ca e vorba despre un amestec de lumi, cea de aici si cea de dincolo, am folosit tehnici de animatie care aduc si obiecte reale, desene amestecate cu fotografii, de exemplu, si asta creeaza o imensa emotie. Cand vezi niste slapi, slapii lui, sau un rahat de pix uzat, dar cu care a scris el, ia nastere un tip de convingere pe care nu ar fi putut-o face nici un film de fictiune.

Si vocea mortului e cea a actorului Vlad Ivanov.

Da. Vlad Ivanov care e si el moldovean ca si Crulic. Nu am avut nici un dubiu ca el trebuie sa fie vocea acestuia. Colaborarea cu el a fost impecabila, de la primul telefon pana la terminarea inregistrarii. E adevarat ca era si foarte foarte potrivit. Are genul acela uman de intelegere, caldura, intelepciunea aceea detasata, tonul aproape funny. El chiar mi-a spus ca a simtit la un moment dat ca nu este el cel care citeste. Se transfigurase atat de tare incat nu mai era doar actorul Vlad Ivanov care citea un text, ci devenise chiar vocea lui Crulic.

Filmul face deja cariera, chiar inainte de a avea premiera?

Da. Exista un interes deosebit pentru el. Dupa Locarno unde a fost selectionat chiar cand filmul era inca in postproductie, s-au aratat interesate si alte festivaluri. Asa ca filmul e invitat deja la Namur, Pusan, Copenhaga, Goteborg, Hamburg si altele. Iar premiera romaneasca o vom avea in deschiderea festivalului Anim'est. L-au pus in deschidere considerandu-l un eveniment tocmai pentru ca e un film romanesc de animatie de lungmetraj. Nu vezi prea des asa ceva.