Maia Morgenstern a acceptat o provocare imensa, aceea de a participa la transpunerea pe pelicula a uneia dintre cele mai interesante nuvele ale lui Mircea Eliade, Domnisoara Christina. Este vorba de o nuvela cu subiect fantastic, in care personajele se confrunta cu un strigoi, cu un vampir (interpretarile sunt diverse) care bantuie un conac boieresc. Pelicula regizata de Alexandru Maftei a starnit deja interesul cineastilor europeni. Actrita Maia Morgenstern a acceptat sa acorde un interviu Romaniei libere.

Ati participat la transpunerea pe pelicula a unei nuvele de Mircea Eliade, unul dintre intelectualii marcanti. Cum a fost?

Maia Morgenstern: Cel mai interesant a fost in perioada de pregatire, in care ce faceam? Repetam! Ce are actorul de facut? De invatat textul! Dincolo de asta, o spun, asa, cu un pic de umor, era felul in care cercetam scenariul si iarasi nuvela, si iarasi opera literara, si inapoi la scenariu pentru a ne explica, pentru a intelege atat cat am putut, pentru a ne pune intrebari. Aceasta opera – ca, probabil, toate operele literare, ca toate operele de arta in adevaratul sens al cuvantului – te determina sa iti pui intrebari, sa cauti propriile tale raspunsuri si apoi sa vezi cum te raportezi la acea opera de arta. Pentru noi, asta a fost demersul esential. Si raspunsurile pe care ni le dadeam, si ceea ce era astazi valabil si functional capatau maine alta dimensiune, a fost extrem, extrem de interesant.

Nu este prima scriere a lui Mircea Eliade care inspira un scenariu de film. Cum explicati interesul lumii cinematografice fata de aceste opere literare?

Maia Morgenstern: Eu nu i-as spune interes, i-as spune curaj al lumii cinematografice, al cinematografiei in general, al cinematografiei in special! E absolut o comoara, un filon, o bogatie imensa ascunsa, ce este gata a se dezvalui sau, cel putin, a se lasa cercetata! Este o comoara ce incita la cercetare, la explorare si exploatare, in lumea lui Mircea Eliade, in opera literara a lui Mircea Eliade. Si atunci, mi se pare mai mult decat firesc, benefic, mi se pare absolut normal: cand ai o asemenea opera, de o asemenea valoare, asemenea conotatii, asemenea trimiteri, asemenea mesaj, asemenea posibilitati de a explora si exploata o lume, de a te raporta la Istorie, la realism, la fantastic, la psihologic – este vorba de psihologia caracterelor – e formidabil!

In contextul in care Romania, Transilvania, mai ales, au o legatura cu aceasta nisa a creativitatii, care a inceput sa fie remarcata o data cu romanul lui Bram Stoker, Dracula, credeti ca aceste elemente pot sa ajute pelicula sa se impuna afara?

Maia Morgenstern: N-as gandi asa! Si daca as judeca strict din punct de vedere al marketingului si al vanzarii, poate as considera altfel! Insa este – cred eu – o forma, o modalitate de a merge in profunzime, de a sonda cu curaj ce e adevarat, ce e fals, ce e profund inradacinat in noi, in spaimele noastre, in prejudecatile noastre, o forma extrem de subtila, as zice, metaforica, o invitatie de a ne scutura, atat cat putem, de prejudecati, de clisee, de informatii, sentinte gata rumegate, gata primite, si de a incerca cu sufletul nostru, cu mintea noastra, esuand sau avand succes, sa transcendem o realitate, sa accedem la propriile raspunsuri, la propriile noastre concluzii, la felul nostru propriu de a ne raporta la arta, la iubire, la viata; mituri, fantasme adanc inradacinate, corelate cu situatii reale, obiective concrete, fac parte din lumea lui Eliade, si in acest fel transpusa cinematografic, citita prin prisma personalitatii realizatorilor, poate suscita interes la nivel international.