Ce obtii cand alaturi un grup care canta de peste un deceniu cu o orchestra si cu oameni speciali si le pui la dispozitie un spatiu frumos unde au voie sa scrie pe 'limba“ lor o pagina de istorie in muzica romaneasca?

Vom afla cu totii asta la evenimentul 'Urma MTV Unplugged“, un concert special care va avea loc in curand la Cinema Patria. Green Orchestra, condusa de Simona Strungaru, se va alatura muzicienilor Urma si va completa un peisaj muzical care se contureaza de ani si ani. Obisnuiti cu concertele trupei, stim sigur ca in culisele evenimentului mai exista si alte surprize si alti oameni frumosi, pregatiti sa faca din acest MTV Unplugged un spectacol unic.

Intre repetitii, drumuri lungi intre toate orasele tarii, cu gandul la familie, la muzica, la schimbare, la nou, la cine decide ce, cine si cat este important, la cat de repede au trecut 10 ani deja, Mani Gutau, solistul trupei Urma, a gasit ragaz sa vorbeasca despre ce iubeste cel mai mult pe lume.

10 ani de Urma si primul MTV Unplugged din Romania pentru voi. Un mod frumos de a aniversa un deceniu de muzica. Spuneai pe pagina evenimentului ca Urma se intoarce la mesajul sau de inceput – acustic. Va fi un trend pe care il veti mentine de acum inainte, redeveniti acustici sau e doar o ocazie deosebita?

E oarecum nepotrivit sa vorbesc de un posibil viitor trend Urma, tinand cont ca avem un album intitulat Trend Off. De altfel, daca ne uitam cu atentie in urma celor zece ani, cred ca am fost in permanenta pe un alt fus orar decat tendintele industriei muzi­cale romanesti. Am inceput in 2003 cu un album complet acustic, oarecum in sensul invers al evolutiei unui grup de rock alternativ, de regula albumele acustice fiind incluse in cariera unui artist mult mai tarziu, fiind percepute chiar si acum ca un simbol al 'maturitatii artistice“. Cunoasteti prea bine traseul, un numar impresionant de artisti 'tineri si nelinistiti“ isi gasesc alinarea catre finalul carierei, stand cuminti pe un scaun, alaturi de o chitara acustica. Imagine care explica de altfel lipsa de optimism a criticilor si muzicienilor pe care i-am consultat atunci cand am facut cunoscute intentiile acestui proiect muzical, respectiv producerea unui material muzical editat complet acustic, folosind liantul chitara-flaut-voce.

In anul 2003 ideea de album acustic, folosind chitara si flautul, te trimitea categoric cu gandul catre genul folk, latura cuminte si linistita a acestuia. Daca mai adaugam si faptul ca albumul urma sa fie imprimat integral folosind limba engleza, in contextul in care atunci nu existau proiecte gen 'Radio Guerrilla“ sau 'City FM“, prin urmare sansele de a fi difuzat in Romania erau practic nule, e oarecum explicabila lipsa de entuziasm a celor consultati la debutul acestui proiect. Slava Domnului, am fost suficient de entuziasti pentru a nu tine cont de previziuni si pronosticuri si cred ca am fost recompensati pe masura. Contrar 'previziunilor“ industriei muzicale romanesti, albumul 'Nomad Rhymes“ s-a bucurat de un succes enorm si a schimbat categoric perceptia de album acustic in Romania, reprezentatiile noastre live fiind departe de contextul 'linistit“ si intentiile folkului romanesc. Asta a fost, de altfel, mesajul nostru de la bun inceput. Posibilitatea de a crea o muzica dinamica, directa si 'nelinistita“, folosind exclusiv instrumente acustice. Si daca tinem cont ca media de varsta a muzicienilor implicati in proiect era sub 25 de ani, e oarecum explicabil succesul 'inexplicabil“ de care s-a bucurat albumul 'Nomad Rhymes“.

Succes care ulterior s-a dovedit a fi si o povara, in egala masura, deoarece majoritatea ascultatorilor Urma isi doreau in continuare sa serveasca aceeasi reteta de succes, complet acustica. Intr-un mod ironic, aspect care deseori ma face sa zambesc, ideea de electric in Urma a fost intampinata ulterior cu aceeasi lipsa de entuziasm, de catre aceleasi persoane care in 2003 considerau directia acustica sortita esecului.

Prin urmare, ma indoiesc ca vom mentine o anumita directie in acest proiect, sunt mult prea curios sa aflu reactiile pe care le va crea un viitor album Urma de muzica electronica.

Toti cei care isi doresc sa ajunga muzicieni de succes au visuri si modele pe care le 'haituiesc“ pe YouTube si pe canalele de muzica sperand ca vor fi 'ca ei“ sau vor avea 'un videoclip ca al lor de bun“. Care este amintirea cea mai pregnanta din perioada in care muzica pentru tine era doar un vis?

Din pacate, in perioada in care muzica era pentru mine doar un vis, la fel era si internetul. Un vis frumos, de care am apucat sa ma bucur mult mai tarziu, singura modalitate de a urmari artistii preferati fiind putinele emisiuni de televiziune, reviste de specialitate si albume date din mana in mana. MTV, sau mai bine spus ceea ce era MTV in anii 90, era singurul canal muzical la care aveam acces si una din putinele modalitati de a tine pasul cu muzica de interes pentru mine. Si cred ca acesta e un aspect valabil pentru toata gene­ratia mea, emisiunile Headbanger’s Ball sau MTV Unplugged fiind amintirile placute, pregnante ale 'copilariei“ mele muzicale. Acum totul e mult mai simplu si accesul la informatie e la ani lumina distanta fata de anii 90. Daca mai adaugam si factorul 'iTunes“ in ecuatie, artistul independent are astazi la dispozitie instrumentele necesare pentru a-si desfasura activitatea, absolvit de orice legatura cu industria muzicala. De altfel, e ceea ce facem de zece ani. Suntem un grup independent, care exista strict datorita comunitatii de ascultatori formate cu ajutorul acestor instrumente numite Facebook, YouTube, Soundcloud, website etc.

Cantati de peste 10 ani. Ati lansat trei albume si al patrulea va ajunge in bratele fanilor cat de curand, ati trecut prin mai multe formule… Care este cel mai greu lucru de facut atunci cand nu vrei sa renunti la pasiunea ta si iti urmezi scopul pana la final?

Sunt momente in care consideri ca ai facut toate sacrificiile posibile, nu mai ai nimic de dat si totusi trebuie sa dai mai mult, daca doresti sa continui. Momente in care pana si cei mai apropiati prieteni iti pun la indoiala sansele de reusita, iar familia te sustine din dragoste, cu indulgenta, in speranta ca te vei opri singur. Asta e momentul «zero» in cariera unui ar­tist, din punctul meu de vedere. Moment in care unii renunta, altii continua, asumandu-si riscuri si sacrificii noi. Din pacate am cunoscut si cunosc mult prea multi muzicieni care si-au incheiat cariera artistica prematur, desi presteaza in continuare in cadrul unui proiect muzical, care nu ii reprezinta si pe care, in majoritatea cazurilor, il desconsidera cu buna stiinta. Ideea de a fi pe scena doar de dragul banilor, faimei si a explicatiei blazate 'asta e tot ce stiu sa fac“ imi displace in totalitate si ma sperie in egala masura, sper sa imbatranesc cu intelepciune si sa fac muzica in continuare pentru inima, nu pentru topuri, trofee si credite la banca.

Cine te urmareste in concerte, aparitii publice si pe retelele de socializare isi creioneaza despre tine o imagine de om implicat si care refuza sa se blazeze. De curand, ai luat pozitie referitor la demolarea Halei Matache. Din ce stim, acest monument istoric era cuprins in albumul pe care il pregatiti pentru lansarea Lost End Found. Poves­­teste-ne putin despre acest album, scopul lui si monumentele cuprinse in el.

Din pacate, in acest moment Hala Matache e unul din pacientii Lost End Found pierdut iremediabil in sala de operatii, desi am crezut pana in ultimul moment in sansele sale de resuscitare. Noul album Lost End Found, produs in parteneriat cu Fundatia Pro Patrimonio si Ordinul Arhitectilor din Romania, prezinta diverse monumente de patrimoniu care necesita interventie imediata, pentru restaurarea si reintegrarea lor in folosul comunitatii. Din pacate, datorita iresponsabilitatii administrative, politicii corupte si lipsite de viziune si, nu in ultimul rand, a unor uriase interese materiale, pentru Hala Matache e mult prea tarziu, spiritul unei comunitati aparte si unul din monumentele patrimoniului arhitectural si cultural romanesc fiind pus la pamant cu ajutorul buldozerelor, pentru 'viitorul luminos“ al acestui neam. Personal, mi se pare de neinteles aceasta dorinta de a demola si a distruge valori inestimabile ale patrimoniului romanesc, de regula puse in practica de tribuni tricolori care propovaduiesc cu fiecare ocazie spiritul glorios al neamului romanesc, care nu s-a inchinat niciodata 'dusmanilor“ cotropitori. Probabil, de atatea victorii, ne-am plictisit si am inceput sa ne batem singuri.

Totusi mai exista sanse si sperante pentru alte bijuterii arhitecturale, precum Sinagoga din Timisoara, Casino din Constanta, Palatul Cantacuzino din Floresti, Hotel Continental din Cluj si multe alte urme pierdute, date uitarii, ce au nevoie de interventie imediata pentru a fi descoperite de generatiile viitoare. Schimbarea e posibila si noul album prezinta, de asemenea, exemple pozitive, res­pectiv Casa Mincu – Bucuresti sau Uzinele de Apa – Suceava, unde entuziasmul, responsabi­litatea si decenta umana au invins nepasarea, ignoranta si rea-credinta. Toate aceste informatii si acest parteneriat inedit al unui grup de arhitecti si muzicieni sunt prezentate intr-un format adre­sat celor care pretuiesc grija pentru detaliu, respectiv un album foto de 120 de pagini, fotografiile fiind semnate de Radu Dumitrescu, iar artwork-ul de Cristian Ioan Gutau. Mai multe detalii si data oficiala de lansare a acestui nou material vor fi oferite in curand.

Ce va insemna Lost End Found din punct de vedere al sound-ului? Nomad Rhymes a fost o experienta senzoriala, acustica, Anger as Gift a venit sa il balanseze si sa arate ca Urma face si 'galagie“, iar Trend Off deja este un album-statement, implicat si puternic. Care este adjectivul pentru Lost End Found?

Tinand cont, de parteneriatul descris anterior, cred ca descrierea potrivita pentru Lost End Found ar fi: un album monumental. Din punct de vedere al sound-ului, cred ca acest nou album pastreaza directia ultimilor zece ani. Respectiv, pe urmele urmatorului pas. E un material la care am muncit si investit enorm, care include anumite premiere in cariera acestui grup atat din punct de vedere artistic cat si tehnologic si, desi e probabil cel mai 'electric“ album editat pana in prezent, totusi
ADN-ul Urma e prezent in fiecare piesa, aspect confirmat de altfel si de succesul primelor trei single-uri, 'Terminus“, 'All Wrong“ si 'Cine Iubeste si Lasa“. Intr-un mod deloc intamplator, pe acest material este inclusa probabil si cea mai acustica piesa Urma, respectiv dialogul a doua chitari si voce, o piesa care imi este foarte draga si care totusi si-a gasit locul firesc, in cadrul celui mai 'electric“ material editat pana in prezent.

In ultimii cativa ani, barurile si cluburile s-au umplut de trupe noi, tinere, care deja nu se mai limiteaza la genuri foarte standardizate. Nu mai avem 'rockeri“, 'rapperi“ si 'punkeri“, avem electro-jazz, avem experimental, avem indie, avem fusion jazz si o multime de alte subgenuri care continua sa se divizeze cu o rapiditate putin amenintatoare. Ce ai de transmis 'pustilor“ care acum isi cableaza instrumentul pe scena prima data?

Ultimul lucru la care ar trebui sa te gandesti atunci cand faci muzica ar fi genul, categoria, raftul pe care vrei sa fii expus. Un demers complet inutil, exista o sumedenie de critici, specialisti si cunoscatori care isi castiga painea vorbind atotstiutor despre muzica, iar ei vor alege oricum etajera pe care vei fi expus in istoria muzicii, cu laude sau fara. O complet ridicola risipa de energie, in opinia mea, iti anulezi libertatea de expresie si de miscare din start, imbracand o uniforma care nu face cinste artei in general. Ar trebui sa iti propui sa fii o simpla alternativa acustica, unde sa poti experimenta cat vrei, unde vrei si cum vrei. Daca iti respecti comunitatea de ascultatori si eforturile si sacrificiile tale sunt vizibile, firesti, si nu rezultatul unei campanii ipocrite de marketing, oamenii te vor urma, indiferent de pas si directie. De-a lungul timpului am auzit atat de multe descrieri si inregimentari ale muzicii pe care o semnez, in mai toate genurile posibile, totusi sincer nu mi-am propus initial sa fac parte din nici unul dintre ele. Eu vad muzica Urma diferit si mult mai simplu. Din cand in cand aud acorduri de chitara care si-au gasit cuvintele si cauta parteneri de calatorie. Fie el flaut, saxofon, trompeta sau pian, iar daca imi zambeste inima la repetitii, pe scena sau in studio, imi este total indiferent ca am depasit granitele «genului» muzical in care m-a inchis cu vorbe dulci nu stiu ce critic priceput de arta. Asta i-as transmite unui «pusti» care isi construieste acum propriul vis in garaj. Sa aiba grija de urma si de firescul lui. Sunt ambele unice si indispensabile in arta, cel putin in arta care conteaza, din punctul meu de vedere. La urma urmei, e relativ simplu, viata e prea scurta ca s-o petreci lipindu-ti etichete pe frunte.

Este o practica foarte des intalnita, si trupa Urma nu face exceptie. Aproape toti dintre muzicienii din formatie au proiecte secundare minunate, pe care le urmarim cu drag. Tu esti singurul care canta in Urma si atat. Exista un motiv?

Probabil acelasi motiv pentru care sunt indragostit de aceeasi fata de 21 de ani. In Urma mi-am gasit locul si rostul meu muzical, nu simt nevoia unui substitut, unui alt proiect care sa imi largeasca orizonturile. E relativ simplu, in Urma pot canta absolut orice, oricum, nefiind limitat de un anume gen muzical. De ce as face asta in alta parte, cu alti oameni? In ideea de a canta alaturi de alti muzicieni? Cei mai buni muzicieni pe care ii cunosc sunt deja aici, in Urma. Si atunci cand vad un muzician nou care imi place, daca planetele sunt pozitionate favorabil, ajungem sa cantam oricum impreuna. Pe parcursul ultimilor ani am tot primit invitatii si propuneri diverse, unele le-am onorat, altele nu, deoarece – sincer - nici atunci, nici acum ideea unui proiect solo in care sa fim mai multi nu ma atrage in mod deosebit. In cazul colegilor mei situatia se prezinta relativ diferit, majoritatea dintre ei sunt muzicieni profesionisti, implicati anterior Urmei in nenumarate proiecte de succes si cred ca experienta dobandita de ei in cadrul acestor diverse colaborari a fost si este benefica Urmei. Cred ca, in final, e mai potrivit sa fii prezent si eficient in cadrul mai multor pro­iecte de succes decat sa fii absent si ridicol in cadrul unicului tau proiect solo.