Momente antologice, interpretări extraordinare.
scris de Robert Balan 17 noiembrie 2010
'Medalia de onoare", cel mai recent film al lui Calin Peter Netzer, este un film mai mult decat foarte onorabil, o adevarata bijuterie tratata cu multa migala si talent de o intreaga echipa, din care, pe langa actori, trebuie neaparat mentionat si laudat scenaristul Tudor Voican, dar si operatorul Liviu Marghidan. Nu trebuie insa cazut in capcana de a merge sa-l vedeti doar pentru a constata cum s-a descurcat el, Ion Iliescu, care isi joaca propriul rol, ca de altfel si alti presedinti din lumea asta. Sigur ca ii iese scena si inca din prima, din spusele realizatorilor, pentru ca e necesara si o latura histrionica pentru cineva care a reusit in alegeri chiar de mai multe ori decat ar fi fost cazul. Neindoios momentul de la Cotroceni va ramane unul antologic, dar nu atat prin prezenta sa, ci prin filmarea spectaculoasa, muzica imnului national bine mixata si personajele pe care se presupune ca trebuie sa le felicite: generalul (Ion Lucian) just si modest ca laude la adresa demnitarului, dar si extraordinarul Victor Rebengiuc (Ion I. Ion), soldatul gata sa se dea mare, sa fie duplicitar (replica 'eu pe dumneavoastra v-am votat" este de doua ori cu haz, pentru ca e bine stiuta pozitia politica reala a actorului, dar si a personajului, care marturiseste, ceva mai inainte, ca l-a ales pe Vadim la urna).
'Medalia de onoare", cel mai recent film al lui Calin Peter Netzer, este un film mai mult decat foarte onorabil, o adevarata bijuterie tratata cu multa migala si talent de o intreaga echipa, din care, pe langa actori, trebuie neaparat mentionat si laudat scenaristul Tudor Voican, dar si operatorul Liviu Marghidan.
Nu trebuie insa cazut in capcana de a merge sa-l vedeti doar pentru a constata cum s-a descurcat el, Ion Iliescu, care isi joaca propriul rol, ca de altfel si alti presedinti din lumea asta. Sigur ca ii iese scena si inca din prima, din spusele realizatorilor, pentru ca e necesara si o latura histrionica pentru cineva care a reusit in alegeri chiar de mai multe ori decat ar fi fost cazul. Neindoios momentul de la Cotroceni va ramane unul antologic, dar nu atat prin prezenta sa, ci prin filmarea spectaculoasa, muzica imnului national bine mixata si personajele pe care se presupune ca trebuie sa le felicite: generalul (Ion Lucian) just si modest ca laude la adresa demnitarului, dar si extraordinarul Victor Rebengiuc (Ion I. Ion), soldatul gata sa se dea mare, sa fie duplicitar (replica 'eu pe dumneavoastra v-am votat" este de doua ori cu haz, pentru ca e bine stiuta pozitia politica reala a actorului, dar si a personajului, care marturiseste, ceva mai inainte, ca l-a ales pe Vadim la urna).
Mult mai puternice sunt, le-as putea spune, dialogurile cu sine ale lui Rebengiuc, in baie, in fata oglinzii, mai ceva ca Robert De Niro, atunci cand isi repeta discursul pentru intalnirea cu liderul tarii sau pur si simplu pe muteste cand se mai serveste cu cate o gura de tarie. Sotia lui Ion e Nina. O coincidenta de combinatie de nume lesne de ghicit, pentru prototipul cuplului la pensie! Indiferent de suma pe care o aduce postasul. Ea este artagoasa, pare nesuferita, si multa vreme te tot intrebi de ce refuza sa-i vorbeasca barbatului alaturi de care a stat o viata. Ceva mai tarziu, afli o cumplita intamplare, probabil, la randul ei, nu unica, a tatalui, care pe vremea comunistilor isi toarna fiul la militie, ca acesta sa n-o stearga din tara. Numai ca baiatul reuseste sa plece, e medic in Canada si acum amandoi parintii ii duc dorul. Acolo are o nevasta si un copil, un pusti care nu vorbeste romaneste, iar nostalgia emigrantului este mai mult decat veridica.
Dar, pana la intoarcerea vremelnica acasa a fiului, altfel ratacitor, proaspatul medaliat constata ca totul n-a fost decat o eroare si ca decoratia nu i se cuvine, ba trebuie s-o dea si inapoi. Vizitele nesfarsite la un ghiseu in spatele caruia se afla o functionara plictisita (remarcabil intruchipata de Cerasela Iosifescu) sunt, si ele, un crampei din viata noastra de zi cu zi. Eforturile de a ramane in posesia ei dau un sentiment amestecat de mila si dispret. Intalnirea cu adevaratul erou, interpretat de Radu Beligan, este scurta si senzationala, de o intensitate de joc cum rar iti e dat sa te bucuri la cinema. Pana si partida de rummy, la care sunt invitate doua doamne (Simona Bondoc si Eugenia Bosanceanu) isi are rostul ei, fiind un alt crampei al unei vieti care pare construita din nimicuri, ce capata importanta capitala pentru participanti.
Copiii de pe strada care vor sa auda intamplarile de pe front sau demonstratia cu soldateii din plastic in biroul mai-marelui peste veteranii de razboi sunt la fel de lucrate, ca si masa de la final, pe care Netzer declara ca si-a asumat-o, chiar daca seamana cu cea din '4 luni, 3 saptamani si 2 zile" a lui Cristian Mungiu, dar si cu atatea altele din viata reala, incat a decis, impreuna cu cel care a mai adaugat ceva dialoguri, Razvan Radulescu, sa nu renunte la ea si s-o incheie cu melodia extrem de sugestiva, devenita vintage, a lui Aurelian Andreescu 'Oameni", ce rezuma ingenios totul.
MEDALIA DE ONOARE
Romania, 2009, 1h 44min.
Regia: Calin Peter Netzer. Cu: Victor Rebengiuc, Camelia Zorlescu, Mimi Branescu, Ion Lucian, Anca Pandrea, Radu Beligan, Costica Draganescu, Doru Ana, Gabriel Spahiu. Distribuit de Parada Film.










