Marti seara, la Ateneul Roman, a avut loc un concert care a deschis cu brio sezonul Craciunului, intorcandu-i pentru doua ore pe cei prezenti cu gandul la ceea ce este cu adevarat important: viata insasi. Paradoxal, sarbatorirea vietii s-a facut prin 'Vocile din Cimitirul Vesel", un concert creat de irlandezul Shaun Davey pe 'textele" crucilor de la Sapanta.

De altfel, Sapanta s-a mutat aproape cu totul la Ateneu, prezenti la concertul romano-irlandez fiind si popa, si primarul, si urmasul lui Stan Ioan Patras, cel care a adus faima acestui sat din Maramuresul istoric, care altfel ar fi ramas anonim. Sala eleganta a Ateneului, obisnuita cu evenimente high class, cu Festivalul 'George Enescu" si cu conferinte ale unor perso­naje prestigioase, printre care si laureati ai Premiului Nobel, cel mai de fita loc din Bucuresti, adica, era plin-ochi de lume buna si foarte buna: politicieni setosi de cultura (mai, sa fie), intelectuali, vedete de toate felurile, stele si stelute tv, fete bisericesti, oameni de afaceri, bancheri, ro­mani, maghiari,irlandezi, englezi, americani si de alte nationalitati, intr-un cuvant toata crema Capitalei, venita sa asculte cum suna epitafurile lui Stan Ioan Patras acompaniate de cimpoi.

Mandri nevoie mare, in stra­iele lor maramuresene, cativa sapanteni se plimbau printre doamnele imbracate-n blanuri si 'amirosind" a Chanele. Faptul ca elita Bucurestiului a venit sa asculte vocea poporului este cea mai imbucuratoare veste de la izbucnirea crizei mondiale si pana astazi. Si cu adevarat frumos a fost ca nimeni nu a strambat din nas ca textele cantecelor erau unele taranesti, ba dimpotriva.

Infratire maramuresano-irlandeza

Concertul Orchestrei Romane de Tinetet, dirijata de David Brophy, avandu-i ca solisti pe Rita Connolly, pe cimpoerul Liam O'Flynn si pe chitaristul Gerry O'Beirne, a constat nu doar din lucrarea 'Vocile din Cimitirul Vesel", compusa de Shaun Davey in urma unei vizite la Sapanta care i-a fost 'fatala", ci si dintr-o suita de colide romanesti cantate de Corul Institutului Teologic din Sibiu, si dintr-o selectie a celor mai importante lucrari ale compozitorului irlandez. Din cele cateva epitafuri alese ca libret petru muzica se putea practic 'citi" toata povestea satului Sapanta: de la betivul satului care blestema post mortem, acum ca nu mai putea bea, tuica ce-i placuse cam mult in timpul vietii, la morarul care macina 'farina", pentru toata comunitatea, la lautarul care le insotea tuturor nuntile, botezurile si inmormantarile, la mosul 'dantaus" care jucase dansuri populare nu doar la el in batatura, ci si la Baia Mare, ba chiar si la Bucuresti, lucruri demne de pus pe crucea sa. Ba chiar si copiii morti aveau povestile lor, cum era cea a unui baiat gasit inecat pe cand plecase din curte fara stirea parintilor sa aduca porcul. Auzind prin vocea sublima a cantaretei Rita Connolly bocetul de dincolo de mormant al unei femei care avusese o viata trista alaturi de barbatul ei, lacrimile aproape ca ti se innodau in barba. Ce se spunea acolo nu mai era un simplu text. Era viata suta la suta. Viata curata ca lacrima, precum palinca cea de prune atat de draga romanilor si irlandezilor deopotriva.

De departe insa, hitul epitafurilor este cel al soacrei ,la care toata sala a ras:

Sub aceasta cruce grea

Zace biata soacra-mea

Trei zile de mai traia

Zaceam eu si citea ea

Voi care treceti pe aici

Incercati sa n-o treziti

Ca acasa daca vine

Iarai cu gura pa mine.

S-a cantat sincer si s-a cantat frumos la Ateneu. Iar faptul ca primele colinde din acest an le-am auzit la un concert, si nu prin autobuze sau prin mall-uri, a redat marii sarbatori demnitatea aprig sifonata de societatea consumist-corporatista multilateral dezolvatata.

La final, toata lumea radia bucurie. Oameni care nu se cunosteau unii pe altii ciocneau intre ei pahare cu vin daruite generos de Ambasada Irlandei, urandu-si, din timp, sarbatori fericite. Ba chiar un domn mai imbujorat la fata dupa doua pahare, i-a spus unui sapantean care iesea in evidenta prin costum: 'Bine, bre, n-ai adus si mata o horinca de Maramu?". 'Nu, ca popa nost' o zas ca nu-i de post." 'Pai si ce, nu bei palinca-n post?" 'Ba, beu, cum nu!" 'Nu-l asculti pe popa, da-i frumos asa ceva?" 'Ba-l ascult. Ca merem la el sa ne dezlege si-apai cat suntem cu el e voie sa bem. Da' cand iesim pa poarta lui, atunci iara sa face zi de post."

Iesind cu zambetul pe buze de la intalnirea cu mosii si stramosii sapantenilor care ne invatau in cuvinte simple ca viata e darul cel mai de pret, aproape m-am mirat ca inca nu incepuse sa ninga. Dar nu-i nimic, pana la Craciun o sa-mi tina de urat cantecele din Cimitirul Vesel.