De curand, la Ateneul Roman, a avut loc un concert unic. Muzicianul catalan Jordi Savall si ansamblul sau Hespèrion XXI l-au readus in atentia publicului romanesc pe domnul Moldovei Dimitrie Cantemir in postura inedita de compozitor si muzicolog.

Sala Ateneului gemea de lume, iar cei care nu au mai prins un bilet cu loc au preferat totusi sa stea pe scari, studenteste, sau chiar in picioare. Jordi Savall este un mai vechi prieten al melomanilor romani, fiind prezent de cateva ori si la Festivalul 'George Enescu". De fiecare data el a venit insotit de marea soprana Montsearrat Figueras, partenera sa de scena si de viata, o voce fabuloasa care a dat glas muzicii baroce sau melodiilor vechi, traditionale si culte, din diferite culturi, pe care Savall le scotea la iveala din tomurile prafuite ingropate prin biblioteci daruindu-le din nou lumii. De data aceasta insa, Jordi Savall a venit singur pentru ca pe 23 noiembrie, la varsta de 69 de ani, Montserrat Figueras s-a stins din viata dupa ce a luptat cu un cancer nemilos. Concertul din seara de 7 decembrie de la Ateneu, organziat de Institutul Cultural Roman, a fost dedicat acestei uriase cantarete. Intr-un emotionant moment de reculegere, cele doua doua parti ale spectacolului s-au incheiat cu vocea ei care, de pe alta lume, dadea viata intunericului care pusese stapanire pe sala Ateneului.

Jordi Savall, un arheolog al 'siturilor" muzicale

Figura exceptionala a muzicii contemporane, Jordi Savall s-a dedicat, timp de mai mult de treizeci de ani, redescoperirii comorilor muzicale uitate. Alaturi de cele trei ansambluri pe care le-a infiintat impreuna cu Montserrat Figueras - Hespèrion XX, infiintat in 1974 si devenit, odata cu trecerea in noul mileniu Hespèrion XXI, La Capella Reial de Catalunya si Le Concert des Nations - a explorat un univers muzical de mult uitat, readucand in atentia publicului atat muzica veche, cat si instrumentele care o aduceau la viata. Baza ansamblului Hespèrion XXI ramane constanta, dar formula instrumentala variaza in functie de caracteristicile proiectelor. Astfel pentru albumul 'Istanbul. Dimitrie Cantemir - Cartea stiintei muzicii si traditiile muzicale sefarde si armene" au fost invitati sa se alature ansamblului muzicieni din Turcia, Armenia, Bulgaria, Maroc si Grecia care canta la instrumentele mentionate de Cantemir in partiturile sale.

'Kitab-i-musiki"

Muzica lui Cantemir, numit in varianta turceasca 'Cantemiroglu" ('fiul lui Cantemir"), este orientala, cu 'parfum" de bazar, sarailii, narghilele si baclavale, dar si cu influente grecesti si moldovenesti. Cantemir, care era, dupa cum da marturie cronicarul Ion Neculce, cel mai desavarsit cantaret la tanbur din Constantinopole, a scris si un tratat intitulat 'Cartea stiintei muzicii" (in original 'Kitab-i-musiki"), lucrare de teorie muzicala, dedicata sultanului Ahmed al III-lea, care cuprinde si 355 de partituri ale unor melodii ce se interpretau in acea vreme la curtea Inaltei Porti (inclusiv compozitii ale tanarului Dimitrie), stiut fiind faptul ca viitorul domnitor si-a petrecut ani multi la Istanbul, fiind mai intai tinut ostatic (dupa obiceiul epocii, pentru ca tatal sau, domnitorul Moldovei, sa nu tradeze interesele suveranilor turci) si apoi trimis diplomatic al tarii sale. Mai mult, Cantemir le-a facut turcilor cadou si un 'alfabet muzical", un sistem de notatie inventat de el.

Dimitrie Cantemir era indragostit de muzica turceasca pe care o considera chiar mai interesanta decat pe cea europeana. 'Europenilor li s-ar putea parea ciudat ca ma refer aici la dragostea pentru muzica a unui popor pe care crestinii il privesc drept barbar", nota el in 'Istoria Imperiului Otoman", adaugand ca: 'M-as incumeta sa spun ca muzica turcilor e mult mai perfecta decat cea a Europei in privinta metrului si a proportiei dintre muzica si cuvinte, dar in acelasi timp e si atat de greu de inteles, incat n-ar fi deloc usor sa gasesti mai mult de o mana de oameni care sa stapaneasca principiile si subtilitatile acestei arte." Iar in privinta instrumentului al carui virtuoz era, tanburul, Cantemir scria ca: 'este singurul care imita fidel si fara gres glasul si cantecul omenesc".

La cateva sute de ani distanta, Jordi Savall sare in apararea lui Cantemir impotriva eventualilor opozanti, demonstrand ca, intr-adevar, muzica turceasca a epocii era mult mai complicata si mai rafinata decat cea din vestul Europei. 'Ne-am convins noi insine de adevarul spuselor lui Cantemir. In cele noua makam-uri pe care le-am selectat se intalnesc urmatoarele tipuri de metru (sau ritm): 14/4, 16/4, 10/8, 6/4, 12/4, 48/4 si 2/4. Dintre acestea sapte, numai ritmurile de 6/4 si 2/4 sunt uzuale in Occident." Mai mult, Savall declara ca sistemul de notatie muzicala invetat de Cantemir este 'extrem de inteligent si precis, permitandu-ne sa facem diferentieri subtile".

Jordi Savall a fost fascinat de muzica lui Cantemir si de lucrarea sa 'Cartea stiintei muzicii" ce constituie 'cea mai importanta culegere de muzica instrumentala otomana din secolele al XVI-lea si al XVII-lea care a supravietuit pana astazi."

'Makam-urile" si 'taksim-urile" otomane au fost interpretate de muzicienii condusi de Jordi Savall (el insusi a cantat la lira cu arcus si la rebeg) la tot soiul de instrumente exotice precum: ud, santur, sas, kamanche, ney, duduk, kanun, caval, tanbur si la o serie de instrumente de percutie. Concertul s-a transformat intr-un adevarat show, iar, la final, spectatorii au aplaudat in picioare si au chiuit ca la meci cerand in disperare un bis. Cum insa punctul final al serii fusese pus de o inregistrare cu sublima voce a sopranei Montserrat Figueras, cea careia sotul ei ii multumea, intr-un text ce insotea caietul program, pentru ca ' ne-ai invatat ca nu ajunge sa ascuti muzica cu auzul, ci trebuie sa o asculti cu sufletul", nimic nu mai era de spus.