Editia din acest an a Festivalului Artmania care a avut loc in Sibiu intre 6 si 12 august, a fost, asa cum ne-am obisnuit de sapte ani, un succes, mii de fani fiind prezenti in cele sapte zile de sarbatoare culturala. Principala atractie au fost insa, trebuie sa recunoastem, concertele rock din weekend care au avut cap de afis trupele My Dying Bride si Die Toten Hosen.

Fanii Artmania care asteptau cu nerabdare show-urile rock programate a avea loc in aer liber, in Piata Mare si Piata Mica din Sibiu, in incheierea festivalului, s-au bucurat in primul rand de o vreme excelenta. Din fericire, ploile torentiale si frigul prognozate au ocolit Sibiul pe toata durata festivalului, cerul fiind acoperit doar de o patura subtire de nori care a impiedicat soarele sa ridice temperaturile peste 30 de grade Celsius, asa cum a facut-o in ultima perioada. Cu alte cuvinte, atmosfera a fost perfecta pentru plimbare si vizitare, mai ales ca posesorii de abonamente la festival au avut reduceri la toate muzeele din Sibiu, inclusiv la Brukenthal, sau de odihna la multitudinea de terase.

Rock la greu...

In prima zi de concerte, vineri, Piata Mare a inceput sa se umple inca de la orele pranzului de rockeri nerabdatori sa-si vada trupele favorite. Show-ul a fost deschis dupa-amiaza, de trupa norvegiana Trail of Tears, al carei lider, Ronny Thorsen, a reusit sa capteze interesul publicului cu prestatia sa scenica inca de la primele acorduri. Au urmat suedezii de la Deathstars, carora le place sa-si spuna "predicatori ai death-glamului", care si-au incantat fanii cu piese ca Blitzkirieg, Cyanide sau Death Dies Hard. Cu stilul lor, un amestec de industrial si goth-metal, cu fetele pictate si cu un joc de scena bine regizat, cei de la Deathstars au castigat repede chiar si simpatia chiar si celor care nu-i ascultasera inainte, astfel ca la finalul recitalului toti cei prezenti i-au aplaudat indelung si au scandat in engleza: 'Vrem mai mult". Bisul mult dorit nu a fost oferit, pentru ca nu era in program, iar dupa o pauza de aproximativ o jumatate de ora pe scena au urcat olandezii de la Epica.

Cu vocalista Simone Simons, cunoscuta deja fanilor Artmania de la editia precedenta a festivalului, cei de la Epica au interpretat mai multe piese de pe cel mai recent album "Requiem for the Indifferent", promovat cu aceasta ocazie. Din repertoriu nu au lipsit insa nici piese de rezistenta mai vechi, ca Sancta Terra sau Cry For The Moon. Riff-urile puternice de chitara sustinute de un aranjament orchestral bine inchegat, completate de vocea deosebita a lui Simone, au starnit entuziasmul fanilor.

...si punk in stil german

Pentru foarte multi dintre fanii Artmania prezenti la Sibiu, momentul cel mai asteptat al primei seri a fost intalnirea cu trupa germana Die Toten Hosen.

Piata Mare s-a umplut in proportie de 80 la suta cu nemti, veniti fie din toate colturile Romaniei, fie chiar din Germania, pentru a-si vedea idolii, considerati "taticii punk-ului german". Andreas Frege, alias Campino, vocalistul trupei din 1978, si colegii sai au urcat pe scena in ritmurile imnului echipei de fotbal Liverpool, dupa care a inceput nebunia.

Campino a cantat si a dansat pe durata celor aproximativ doua ore cat a tinut recitalul, acompaniat de cei peste 5.000 de fani, majoritatea buni cunoscatori ai versurilor tuturor pieselor. La un moment dat atmosfera era atat de germana, incat te simteai mai degraba la o sarbatoare "October Fest", dar entuziasmul i-a contaminat pe cei prezenti in piata, chiar daca nu toti erau fani ai punk-ului interpretat de Die Toten Hosen.

Regii doom-metalului, din nou ovationati in Sibiu

Ziua a doua de festival a inceput in Piata Mare cu recitalul celor de la Poets of the Fall. Finlandezii au incercat sa introduca bland publicul in atmosfera de festival, cu piese cu accente romantice, 'intarite" de un acompaniament orchestral mai dur. Au urmat olandezii de la Delain, prezenti in premiera la Artmania, care au vrajit publicul cu frumoasa vocalista Charlotte Wessels, dar si cu numeroase piese de pe cel mai recent album al lor "We are the others". Sound-ul metal symphonic i-a impresionat pe cei prezenti, care au aplaudat indelung prestatia olandezilor.

Pe scena a urcat apoi trupa germana Edguy, aflata, la randul sau, in premiera la Sibiu. Intr-o vreme nedespartiti in concerte de Aerosmith si Scorpions, nemtii nu au renuntat niciodata la stilul lor heavy-metal, iar ultimul album pe care l-au promovat la Sibiu, "Age of the Jocker", a fost creat in aceeasi nota. Energia vocalistului Tobias Sammet si stilul sau apropiat de public au cucerit asistenta, dar in aer s-a simtit totusi nerabdarea fanilor de a se intalni cu head-linerii serii.

Britanicii de la My Dying Bride, prezenti pentru a treia oara pe scena festivalului sibian, au impresionat din nou prin atitudine si sound, demonstrand inca o data ca trupa lor este de referinta pentru zona doom-metal. Concertul a inceput cu "Your river", o piesa de referinta de pe albumul scos in 1992, dupa care au urmat lucrari de pe albumele mai recente, "The prize of beauty" sau "For victory", dar si hiturile "The cry of mankind" si "For you".

Show-ul, care multora li s-a parut prea scurt, desi a durat aproape o ora si jumatate, s-a incheiat cu superba "My body, a funeral".